JURNAL (8/2013) Scrumbii de Dunăre și Dante…

Duminică, 28 iulie 2013, ora 07:45; o nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.

♦ După cum se vede, azi scriu în jurnal mult mai târziu decât în alte duminici. Nu, nu m-am răsfățat dormind mai mult. Dimpotrivă, la șase și ceva eram afară, udând cu furtunul tuiele și pomii, apoi am pus aspersoarele. E caniculă și trebuie să udăm zdravăn curtea-gradina, dimineața eu, seara soțul meu, altfel se usucă plantele, mai ales beleaua care se numește gazon. Acum zece zile, după tuns, i-am administrat niște fertilizanți. I-am împrăștiat cu mâna, că suprafața nu e chiar atat de mare. Acum avem un preafrumos gazon vărgat, cu dungi verde-închis (pe unde a căzut dâra de fertilizant) si verde-deschis ! Abia astept să-l tundem, miercurea viitoare, să vedem dacă se vede tot vărgat și când e tuns… Dacă e tot vărgat, o să-i fac fotografii.

♦ În casa e liniște, dar nu sunt chiar toate la locul lor. Din cauza căldurii, gospodăreala nu a mers după program și au mai rămas de făcut ceva trebușoare și azi. În bucatarie așteaptă niște scrumbii de Dunăre să fie crestate, date cu mirodenii, înfășurate în folie de aluminiu, în tavă și la cuptor. Abia aștept să pap, sunt mai moartă după pește decât o pisică. Apropo de pisică: în fața casei cu șapte pisici se va muta o familie care are trei câini…

♦ Mă apropii de sfârșitul Divinei Comedii. La mine se cunoaște cât de mult mi-a plăcut o carte după numărul de recitiri. De pe acum spun că nu voi reciti niciodată Divina Comedie. Poate o voi frunzări, dacă voi găsi o altă traducere. Să mă ierte George Coșbuc, da’ prea și-a făcut de cap. A inventat cuvinte noi cu duiumul (scoine, bui, distând, crici, hui, drit, aiaptă etc.), iar topica și modul de a folosi verbele sunt de-a dreptul aiuritoare, probabil de dragul rimei. Un singur exemplu :

”Dar ce ăst semn, care-a vorbi mă face,
făcu-n trecut și-avea a fi făcând
în regnul său lumesc ce-n mâini îi zace,

par toate făr’ de preț și-obscure, când
cu-al treilea Cezar vezi ce-avu să fie,
de-o vezi cu ochi curați și liber gând.”

Curat Nostradamus ! 😀

♦ Versurile astea m-au făcut să mă gândesc la un lucru favorit: vorbirea clară și directă. Nu știu cine a spus că vorbele au apărut ca să ne putem ascunde gândurile. Am impresia că așa e, de aici preferința mea.

♦ Fotografii care îmi plac și pe care vreau să le vadă toți cei ce trec pe aici:

1. Țara zânelor

2. În drum spre Brăila

Foto 1. Geanina; Foto 2. Liana