Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (11/2013) Atacul gândăceilor și Democrit

A unsprezecea pagină din Jurnal de femeie, cu atmosferă deosebită de alte duminici, povești de groază despre invazii în casă și în curte, dar și cu gânduri bune, cu plăcerea de a privi înăuntrul sufletului tău sau fotografii preferate, cu clătite, gândăcei, Epicur despre a avea și a nu avea…

Duminică, 18 august 2013, ora 07:15; o nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.

♦ În sfârșit, ceva răcoare ! Măcar dimineața, seara și, mai ales, noaptea. În mod simțitor, soarele răsare mai târziu și apune mai devreme. Acum, afară, abia se vede o rază acolo unde, acum o săptămână, locul era deja pârjolit la ora asta.

♦ În casa domnește o veselă debandada, lucruri împrăstiate peste tot, cam ca atunci când te pregătești de plecare în concediu. Dar nu ne pregătim ! Încă. Săptămâna asta a fost foarte grea și ne-a cam venit de hac. La începutul săptămânii, chiar luni, ne-am trezit cu o invazie de gandacei pe afară și prin casă. Mici și mulți, nu i-a oprit nimic, nici o plasă de țânțari. A fost ca într-un film de groază. Mă băgasem în pătuț, iar soțul meu rămăsese să verifice luminile ușa, să pună alarma. A venit îngrozit și m-a chemat să-mi arate ceva. In living, sub lampadarul pe care îl aprindem când ne uităm la televizor, era un covor de gandacei pe jos și pe perete.

ultimii-gandacei-rapusi-de-insecticid
Ultimii gandacei rapusi de insecticid

Am controlat , erau în toată casa, dar mai ales pe jos, în dreptul ușilor de la terase. Noroc că erau cam mototoli, n-aveau viteză deloc. Am omorât câți am putut. A doua zi, veniseră deja alți gandacei. Ne-am uitat afară, era plin pe jos, dar și pe pereți, până la acoperiș. Cei mai mulți, în zona ușilor și ferestrelor. Noroc cu nașu’ ! Ne-a făcut rost mai demult de o substanță, un insecticid super-tare. Am dat noi cu el acum vreo două luni, când începuseră țânțarii să fie agasanți, dar nu am repetat după o lună, cum ar fi trebuit. Găseam mereu gâze moarte pe jos și am zis că e încă eficient. În sfârșit, am dat cu el și i-am potolit. Înainte de asta, însă, pe căldura aia cumplită, am făcut curățenie lună în toată casa. Asta a fost marți. Miercuri am tuns gazonul, că venise vremea. Noaptea, doamna cârtiță (sau doamnele) a mai tras niște mușuroaie, așa, ca să avem ce face și joi. Joi le-am pus carbid la vietăți, dar sunt indestructibile ! Vineri au mai apărut două mușuroaie și am declarat armistițiu, că nu ne-au mai ținut nervii. A venit răcoare apoi, și ne-am relaxat așa de tare, după atâtea lupte (n-am mai înșirat spălatul, călcatul, gătitul, ca să nu mă refer decât la treburile casnice) că nu am mai fost in stare să mai punem lucrurile la locul lor după ce le-am folosit. Le-am pus pe unde s-a nimerit, dar merge și-așa !

♦ În bucatarie miroase doar a rufe proaspăt călcate, fiindcă am lăsat acolo păturica de călcat, să se zvânte. Va mirosi mai târziu, sper, a clatite.

♦ Cu toate evenimentele săptămânii, am terminat de citit Coliba unchiului Tom. La vremea ei, o fi fost tare, dar acum aceasta carte nu mi se mai pare percutantă. Poate și fiindcă sclavia aia a fost înlocuită de forme mai puțin vizibile de sclavie… Săptămâna viitoare, separat de ceea ce voi povesti în blogul cu povestiri, vreau să recitesc o carte care mi-a plăcut foarte mult. Spun duminica viitoare titlul !

♦ Ceva care îmi place: mirosul de mobilă nouă (nu că am fi luat mobilă nouă acum !), în special al mobilei placate cu furnir de pin.

♦ Din colecția de citate favorite: Cuminte este acela care nu se întristează pentru ceea ce nu are, ci care se bucură pentru ceea ce are.” – Democrit

♦ Două fotografii care îmi plac:

salistea-de-sus-maramures-romania-by-costa-dumitrescu
Salistea de sus, Maramures, Romania by Costas Dumitrescu
cotofana-la-vasul-cu-apa
Oaspetii din gradina: Cotofana la vasul cu apa

Sursa foto 1

~~~~~~~~~~~~

26 de răspunsuri la “JURNAL (11/2013) Atacul gândăceilor și Democrit”

Sa stii ca racoarea o simt si eu. Mai ales noaptea si dimineata. De fapt la mine e racoare tot timpul avand in vedere ca stau cumva la munte.
Mmm, clatite? Bunutz! 🙂
Ti -au dat dat gandaceii de furca! Adevarul ca oricat ti-ai dori sa nu le faci rau, cand ii vezi asa multi parca nu-ti mai vine sa fii bun…:))
Iti doresc o zi faina, Zina!:)

Apreciază

Cum sa fii bun cu ei ?! Cand ii vezi pe peretele de la capul patului ?… A nu se confunda bunatatea cu prostia ! 😆
Zi faina si tie, Geanina !
P.S. Ti-ai vazut pisoiul roscat pe StumbleUpon si pe Pinterest ? L-am facut vedeta ! 😀

Apreciază

:)) Sa fi vazut cand eram copil si veneau furnicile si dadea bunica mea cu DDT- pe o raza de 300m nu mai respira vreo ganganie – nu se stia cat e de toxic:( .
In legatura cu Coliba unchiului Tom… nu cred ca as avea rabdare sa o citesc acum (a fost minunata la 10 ani, mi-a stors multe lacrimi), desi…am recitit o povese din Cuore anul trecut si bineinteles ca am plans:)).
Imi plac mult de tot pozele, sunteti asa de treaba ca puneti apa la pasari…

Apreciază

Nu cred ca mai exista pe piata DDT.
Sa stii ca si mie mi-a pus rabdarea la grea incercare cartea asta. Mai ales pasajele referitoare la religie, mi s-au parut lungi si copilaresti si, ca atare, neconvingatoare.
Multumesc, Anca, le pun apa la pasari asa cum le pun si la cateluse si cum ud gradina, nu vreau sa sufere nimic din ce e viu in jurul nostru. I-as pune si cartitei, la o adica, daca nu ne-ar mai perfora gazonul cu musuroaiele. Aici e un conflict de interese, ca sa folosesc o expresie mult folosita pe la noi ! 😆

Apreciază

[…] Că sunt o femeie simplă, încă mai cred și nu văd cum m-ați putea contrazice. Nu am ifose de vedetă, sunt conștientă că nu strălucesc în nici un domeniu și îmi cunosc lungul nasului. Nu încerc să epatez, mă feresc să îi deranjez pe alții și îmi trăiesc viața fără prea multe pretenții, încercând doar să fiu fericită cu ceea ce am, visând la ceea ce voi avea. Mă ghidez doar după bunul meu simț, după ceea ce îmi spun intuiția și logica mea ușor ilogică, de femeie simplă. Drept urmare, voi încerca să țin pe blog, atât cât va fi posibil, un mic jurnal virtual săptămânal, jurnal de femeie ce trăieşte pe pământ şi  visează la stele. Le mulțumesc pentru idee Kadiei și Zinei! […]

Apreciază

Imi pare rau !Ati fost atacati pe doua fronturi, si cu submersibile si cu aviatia kamikaze ! Cu cartitele-armistitiu(care va fi incalcat), iar ceilalti s-au lasat decimati .Bine ca ati reusit,nu pot suferi insectele bagacioase ! Citatul e bun de pus in practica, spre binele fiecaruia !

Apreciază

vaaaaaai! ce de lupte, Zina draga! N-am mai auzit niciodata despre o asemenea invazie de gandacei si… nici cartite nu am avut niciodata în gradina. Of, sper sa scapati cat de repede si sa va relaxati în caminul vostru frumos!
Asa deci… dupa munca si rasplata. Ai primit spre seara clatite! hmmmm, si noi am mancat saptamâna trecuta, cu dulceata de portocale, gutui, piersici si prune – toate facute în casa ;)) M-au laudat mamicile, care au fost în vacanta la mine 18 zile, pâna astazi.
Acum ma duc si eu la culcare, de maine reîncepem serviciul. Noapte buna!

Apreciază

Imi pare rau de razboiul pe care l-ai avut de indurat saptamana trecuta, Zina! Dar se mai intampla!
In legatura cu sclavia, am auzit pe multi spunand, ca noi romanii, traim chiar in tara noastra o anumita forma de sclavie – as adauga – sclavie in varianta moderna!

Apreciază

Cu putina intarziere, dar am venit…
Acum vreo 15 ani am avut si eu parte de o invazie de gandacei zburatori, negri si tari. Tot blocul era plin, atat pe afara, cat si in apartamente. Dupa cateva zile au plecat aproape de bunavoie, dar in acel interval ne-au terorizat. Afara erau 40 de grade, in casa la fel si aveam de ales intre a ne sufoca cu geamul inchis sau a dormi cu gandaceii in pat. :))))
Am inceput aseara sa scriu prima pagina de jurnal, dar m-au lasat puterile inainte de a termina. Exista o zi anume cand postati sau posteaza fiecare cand poate?

Apreciază

Despre gandacei, nu stiu ce sa spun… Vad ca inca mai vin spre casa, cativa in fiecare zi, dar cand ajung in zona care a fost stropita cu insecticid incep sa sovaie si, in scurt timp, ii vezi cum se intorc cu labutele in sus. Ce sa le fac… Mila mi-e de ei, dar de mine mi se rupe inima !

In ceea ce priveste ziua de postare, cea care a lansat jurnalul l-a plasat vinerea, dar spunea ca l-a preluat de pe doua bloguri straine, unul posta vineri, celalalt, luni. Eu am declarat din prima ca singurul moment bun pe care il pot dedica unei file de jurnal este duminica dimineata. Am vazut ca, dintre cele pe care le-am descoperit scriind intr-un Jurnal de femeie, unele scriu vineri, altele sambata, altele duminica. Concluzia, scrie cand iti vine tie mai bine ! 😆

Apreciază

Ma bucur ca ati rezistat invaziei de mici alieni :)) dar imi face placere sa aud ca ari cazut la pace, cel putin temorar cu cartitele :))

Cand eram la casa aveam si eu doua dar oentru ca ma amuzau si gazonul era al meu le0au lasat in pace.Fiind un iubitor de animale m-am opus oricaror interventii de alungare a acestora, asa ca mi-au aparut si trei arici ….

Pentru cotofana ta poti lua un pet de plastic si il umplii cu seminte , il agati in copac dupa ce il tai pe jumatate…sa poat manca.

Gradinarit placut si saptamana frumasa.

Apreciază

Cotofana mea e, de fapt, … sase cotofene ! Au hrana din belsug, in spatele caomplexului rezidential sunt campuri cultivate cu cereale si floarea soarelui. La noi sunt delicatesele-gandacei !
Iubitori de animale suntem si noi, dar toate au o limita. Dupa ce dai un sac de bani pe gazon, dupa ce te scoli in fiecare dimineata la cinci jumate – sase ca sa-l uzi si il mai uzi si in fiecare seara, periodic il tunzi, il cureti de uscaturi, il fertilizezi, ai vrea sa te bucuri de el, nu sa-l vezi perforat de zeci de musuroaie…
Saptamana frumoasa si tie ! 🙂

Apreciază

De data asta nu te invidiez, dar te felicit pentru ca ai reusit sa-i pui la punct pe „micuti”. Da’ ce-si inchipuie ei, ca e casa fara stapani?
Mirosul de mobila noua imi place si mie, chiar mi-e dor, m-as putea duce la un magazin sa inspir adanc si sa plec. Cred ca e gratis!
Clatite, spui? Niciodata nu sunt destule!
Zile racoroase, Zina, pentru ca noptile deja sunt asa si in Cluj!

Apreciază

Off, Cafeluta… E tare greu la casa pe pamant. Stiu ca ti-o doresti, cred ca fiecare o doreste la un moment dat, da’ti trebuie putere, nu gluma, sa te lupti cu toate cele. Si nu le stii pe toate ! Sa te uiti duminica viitoare, daca ai nervii tari ! 😀

Apreciază

Uau! Si cartite si gandacei! Esti de admirat pentru calm 🙂 De-ar fi navalit gandaceii peste mine cred ca faceam ca o legiune de draci! 😦 si ucideam pe rupte. Nu mi-e frica de insecte de gen, doar ca… mi-e… nu-stiu-cum! Ca nu e nici sila…
Clatitele au mai indulcit… situatia? 🙂
Noroc cu oameni ca tine, care se gandesc ca pasarilor si animalutelor libere le mai trebuie si apa, nu doar mancare 🙂
In Oradea, mi-a zis o amica, la sfarsitul lui iulie a avut invazie de viespi! Era un calvar! Intepasera si catelusul si pisica si pe ei… Au chemat pe cineva de la un cabinet veterinar si a pulverizat cu o substanta… Caldura a zapacit si insectele, se pare…
Iti doresc zile frumoase si succes impotriva daunatorilor!

Apreciază

Da, asa este. Caldura mare care tine prea mult timp creste agresivitatea insectelor si puterea veninului lor (cele care au). Gandaceii, insa, pareau mai mult zapaciti decat agresivi… Mi-a fost mila de ei, dar nu puteam trai cu ei in casa, nu ?…
Zile frumoase si tie, Diana ! 🙂

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.