JURNAL (24/2013) Fete bune și Maitreyi pe scenă

• Duminică, 24 noiembrie 2013, ora 08:05. O nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.
•  Afară plouă ! Cerul e plumburiu si e frig. De ! Sfârșitul toamnei, dacă mă gândesc bine.
• „Fetele” noastre au început să se ceară tot mai insistent în casa. Uneori chiar mai intră și atunci e mare panaramă până le dăm afară. După ce aleargă ca o furtună prin toată casa, face o escală în pat și una la bucătărie, Kory se bagă în living sub masă și pas de mai scoate namila dintre picioarele scaunelor și mesei ! Bela se lungește cât e de lungă pe covor și se uită cu o privire care spune ”Uite, m-am predat. Dă-mă afară dacă te lasă inima !”
• În casa e cald și liniștea e tulburată numai de muzica pe care am pus-o în surdină, Cesaria Evora. Îmi place mult timbrul cald, ușor gutural, al vocii acestei cântărețe, atât de contrastant cu înfățișarea pe care o avea. Și când mă gândesc că s-ar putea ca timbrul să-l datoreze multelor țigări pe care le fuma întruna…

• În bucatarie tronează victorioase borcanele cu gem de prune special, pe care am reușit să-l fac, în cele din urmă. Da, asta am reușit să meșteresc săptămâna asta, al meu mi-a făcut o surpriză, a luat tot ce trebuia, ba, mai mult, m-am trezit și cu prunele curățate de sâmburi, merele și lămâile de coajă etc. Să tot faci la gemuri, în condițiile astea !
• Am mai finalizat ceva săptămâna asta. L-am dat gata pe Winnetou, săptămâna viitoare voi publica ultimele trei episoade. Că lung a mai fost. Asta n-ar fi nimic, David Copperfield  a fost si mai lung, dar mi-a părut rău când s-a terminat, fiindcă mi-a plăcut mult acel roman. Winnetou începuse să mă plictisească.
• Am mai citit si din romanul început nu demult, ”Timpul iubirilor perfecte”. E scris cam ciudat, primul capitol parca nu este scris de cel care l-a scris pe al doilea, dar mai vedem, nu am prea avut timp de el, fiindca am avut fel de fel de alte treburi. Printre altele, luni am fost la teatru. Am văzut Maitreyi, pus în scenă de compania D’aya, la Teatrul Bulandra, cu Maia Morgenstern în rolul lui Maitreyi bătrână. Personajul intercalează în povestea de dragoste din romanul „Maitreyi” scrisă de El (Mircea Eliade) fragmente din romanul „Dragostea nu moare” scris de Ea (Maitreyi Devi). Toate bune și frumoase, am citit ambele romane, piesa le respectă binișor, dar: 1. a fost prea lungă (două ore jumate pe ceas, fără pauze și începând cu o întârziere de un sfert de oră); 2. Maitreyi tânără a fost o istericoasă care a zbierat pe scenă ca o puștoaică din zilele noastre când nu vor părinții să-i ia blugi de firmă; 3. lumina a fost groaznică, pentru mine cel puțin. Tot spectacolul s-a desfășurat într-un semiîntuneric care cuprindea mai toată scena, cu excepția colțurilor care sugerau camera lui și camera ei, luminate pe rând cu o lumină roșie… A, și mai era și reflectorul care o lumina pe Maitreyi bătrână când avea ceva de zis, ocazie cu care chioram cu totul, dată fiind poziția locurilor pe care le-am avut. Dar în medie a fost bine, vorba lui Gr. Moisil !
• Da chiar, în loc de citate, azi o să scriu ce zicea Moisil despre media aritmetică, pe care o socotea nerelevantă. Media e cam așa: stai cu o bucă pe jeratic și cu cealaltă pe gheață. În medie, ți-e bine !
• Un lucru care imi place deosebit de mult: comentariile scrise de vizitatorii acestui blog la postările din domeniul artei. Am ajuns să aștept cu mare nerăbdare să le citesc, sunt o adevărată delectare intelectuală. Chiar și cele în care comentatorii se declară necunoscători în ale picturii, dar țin să spună că le-a plăcut. Așa sunt și eu !
• Două fotografii de pe Internet dintre cele care mi-au plăcut foarte mult în această săptămână (clic pe ele pentru mărire):

1. Muzica naturii

2. Pădurea de mesteceni

Foto 1 publicata de Teo Negura pe Facebook
Foto 2 publicata pe Facebook de Vasile Vlașin

~~~~~~~~~~