JURNAL (25/2013) Loredana – un concert asurzitor

• Duminică, 01 decembrie 2013, ora 08:00. O nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.
• E o dimineață cenușie, de iarnă. Totuși, bine că nu mai este ceața care a fost aseară, venea valuri-valuri, de parcă ieșea pe coșul unui vapor cu aburi. Iarba e înghețată, iar vrăbiuțele zboară în stol, dintr-un pom într-altul. Cred că asta e gimnastica de… dezghețare.

• În casa e cald și bine, se aude doar zgomotul făcut de bărbatul meu în timp ce pregătește micul dejun. În bucatarie mai miroase încă a pâinea pe care am copt-o aseară. Tot acolo mă așteaptă niște gutui mari și frumoase. Din două voi face pui cu gutui pentru masa de prânz, iar din restul, gem.
• Am avansat binișor în lectura cărții recomandate de Antoaneta, „Timpul iubirilor perfecte”. A început să-mi placă această carte, dar voi scrie mai mult despre ea când o voi termina.
• Duminica trecută am fost la concertul Loredanei. Reflectoare și lasere; scenă cu etaj cu trapă, două scări, două platforme; ecrane cu imagini caleidoscopice (atunci când nu erau imagini din concert); artificii și tunuri cu hârtiuțe; costume și coafuri schimbate des de protagonistă (tunsă ca Sharon Stone cândva, plus peruci: albastră, roșie, blondă !); mimi, acrobați și magicieni; dansatori și dansatoare; invitați: Cabron, Tudor Chirilă, Cornel Ilie, unul de la B.U.G.Mafia, un persan (Ahmed parcă), o mică trupă de țigani instrumentiști; etc. Ce mai, de toate ! Spectacolul pentru ochi a fost perfect. Doar cu muzica a stat mai prost. Nu mai are vocea de altădată, nici stilul. Mai toate cântecele au fost niște urlete asurzitoare (bine, la asurzit au contribuit din plin orchestra și stațiile) și, culmea, play back. Loredana a uitat de vreo două ori că trebuie să cânte în microfonul pe care îl ținea în mână, iar când și-a dat seama, a întors speriată capul, amintindu-și că este filmată și apare pe ecranele alea mari… Dar nu-i nimic, a mers. Cum ziceam în pagina trecută, în medie a fost bine !
• Unul dintre acele citate la care merită să medităm: ”Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine; chiar dacă acest lucru nu ne servește întotdeauna la găsirea adevărului, cel puțin el servește să ne regulăm rânduim viața, și nu este nimic mai bun decât asta.” – Blaise Pascal
• Precizare: REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare. Dicţionar: DEX ’98
• Un lucru care îmi place: atmosfera din casa când împodobim pomul de Crăciun: cald, curat, cântece de iarnă, bună dispoziție și o stare de așteptare a ceva plăcut. Nu neapărat cadouri, deși sunt plăcute și astea, mai degrabă zilele acelea în care suntem cu toții acasă, împreună.
• Două fotografii de pe Internet care mi-au plăcut săptămâna asta, alese dintre mai multe:

2. RIP

Sursa foto Moș Crăciun Silviu de pe Facebook

~~~~~~~~~~