JURNAL (28/2013) Promoroacă, știucă, spectacole…

• Duminică, 22 decembrie 2013, ora 07:55. O nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.
• E o zi cenușie. Pământul, pomii, gardurile, casele sunt acoperite cu promoroacă. Bietele vrăbiuțe…

Promoroaca…

• În casa, ca de obicei, e curat și e cald. Ieri am făcut ultimele eforturi în domeniul curățeniei, înainte de Crăciun. La bucatarie așteaptă să fie fiartă o drăguță de știucă, pusă de aseară în baiț. Toți suntem morți după știucă cu maioneză, așa că la prânz farfuriile vor străluci și înainte și după ce vom mânca !
• De la pagina anterioară de jurnal am făcut un adevărat tur de forță. Cu toate treburile gospodărești și negospodărești, am mai fost, nu la un spectacol, ci la două, încheind turul de spectacole până după Anul Nou. Am fost la concertul lui José Carreras și la Stelele Moscovei pe gheață. Concertul lui Carreras a fost o reușită. În ciuda sălii – Pavilionul expozițional, care nu are o acustică potrivită pentru muzică clasică – și în ciuda vârstei, care i-a cam uscat glasul marelui tenor, după câteva piese vocea i s-a încălzit și a mers din ce în ce mai bine până la sfârșitul concertului. A avut ca invitată o frumoasă și nostimă soprană (o ”puicuță”, după cum zicea un nene mai în spate), dar nu îi știu numele, fiindcă, din nou, nu a existat nici un program. Mai exact, a existat, dar numai pentru mărimi. Au fost la acest concert primul-ministru (Victor Ponta), cu nevasta, socrul, alte înalte fețe plus copiii. Am zărit la măriile-lor în mâini niște programe, dar la vânzare pentru popor nu au existat. S-a cântat numai live, inclusiv orchestra, excelentă. Despre celălalt ”spectacol”, Stelele Moscovei ( nici un nume cunoscut și, de fapt, nici nu s-au rostit nume, chiar din acestă pricină !), de la Sala Polivalentă, îmi voi aminti mereu ca despre un vis urât. Începând cu gheața mizerabilă, cârpită cu zăpadă presată cu o mistrie și udată cu apă dintr-o găleată și un furtun, pentru care spectacolul a început cu o jumătate de oră mai târziu. Continuând cu cascada de căzături ”de-a-‘n-picioarelea”, nu în timpul vreunor sărituri cvadruple (da’ măcar triplă sau dublă dacă ar fi fost vreuna), care a dus ”Spărgătorul de nuci” de la penibil la grotesc. Au contribuit la asta și numerele de circ făcute pe niște patine înalte de vreo 30 de cm, care se potriveau ca…. nuca-n perete, și decorurile putrede care s-au sfâșiat la mișcările neîndemânatice ale câtorva patinatori. Drept pentru care, la pauză, am plecat.
• Și ce mai lăudau spectacolul de patinaj cei de la Magic FM (înainte de a avea loc, bineînțeles) ! Așa că azi nu scriu citate ci doar un proverb: ”La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul.”
• De citit, am terminat o carte dintre cele primite în dar, de care pomeneam în pagina trecută. ”De una singură” de Rosamunde Pilcher. Ușurică, fără pretenții de romanul secolului, exact ce îmi trebuia pentru această perioadă în care nu îmi mai văd capul de treburi.
• Un lucru care îmi place: când pic de oboseală, să mă așez un moment și să-mi închipui ce frumos și ce plăcut va fi de sărbători.
• Două fotografii de pe Internet, dintre cele care mi-au plăcut mai mult în acestă săptămână:

1. Pentru cura de slăbire

2. Dependent de vară

Foto 1: pagina Mă, ia stai așa ! de pe Facebook
Foto 2: de pe blogul lui Alex Mazilu

~~~~~~~~~~