JURNAL (6/2014) Muzică veselă, patinaj, fanatism…

Luni, 17 februarie 2014. O nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.

• Afară e senin și soare, mă întreb câte grade or mai fi și azi ? Să fi venit definitiv primăvara ?
• În casă e ordine și curățenie, iar în bucătărie miroase încă a friptura pe care am cam uitat-o ieri pe grătar. S-a mâncat totuși, până la ultima bucățică.
• Scriu și ascult un vechi mp3 cu muzică latino. Veselă muzică, înviorătoare ! De citit, nu am reușit să citesc decât pentru blogul celălalt. Copiii căpitanului Grant și-au căutat tatăl pe două continente și tot n-au reușit să-l găsească. Încă !
• Patinajul artistic de la Olimpiadă m-a răpit de la aproape orice activitate casnică. Ador sportul ăsta și nu era să pierd tocmai la crême de la crême. M-a întristat rău procedeul unui sportiv pe care îl socoteam mare, Evgheni Plușenko. Dacă se retrăgea din timpul antrenamentului la care a zis că s-a accidentat, avea o șansă campionul național, căruia îi aparținuse, de fapt și de drept locul ocupat de el.
• Aseară, după patinaj, am reușit să vedem și un film, Argo, o premieră la HBO. Acțiunea se petrece în vremea când șahul iranian binecunoscut fugise în state, unde se trata de cancer, de care a și murit. Poporul lui se răzbuna pe americanii aflați în țara lor pentru faptul că șahul nu era extrădat. Mulțimea fanatică năvălește în ambasada americană și îi ia ostatici pe toți, cu excepția a șase inși care se adăpostesc la ambasadorul Canadei. Abia de aici începe acțiunea, pe care nu am de gând să o povestesc. Oricum, agentul CIA care vine să-i salveze vrea să-i scoată din țară sub pretextul că sunt o echipă de cineaști. Ies în oraș cu un reprezentant al ministerului culturii și am ajuns acum la ceea ce m-a înfiorat și mi-a dat mult de gândit. Reprezentantul ăsta le spune americanilor, pe care îi crede canadieni: ”Vreți să faceți un film cu o femeie albă care se mărită cu unul de-al nostru, vine să trăiască aici, nu se împacă cu modul nostru de viață și e nefericită ?” M-am gândit atunci la cineva despre care știu că trăiește acolo, între munții ăia înzăpeziți, și m-am gândit, oare cum o fi trăind ea ? Cum o fi să trăiești (chiar dacă poate, ai o viață îndestulată), cu sentimentul că ești observată mereu, cu teama permanentă de a nu greși, cu bănuiala unor consecințe înfiorătoare ale unei greșeli ? Oare poartă și ea basmaua aia, sau veșmintele alea care ascund corpul de sus până jos ? Și chiar dacă nu le poartă, umblă ea vara cu brațele goale și cu rochii decoltate ? Eiii, și câte alte întrebări…

• Și iată ce scria despre fanatism Walter Scott: ”Stârnește tigrul din pustiurile Hircaniei, luptă-te cu leul pe jumătate mort de foame, ca să-i iei prada; riscul e mai mic decât să stârnești focul mocnit al fanatismului sălbatic.”

• Un lucru care îmi place: zilele astea îmi place să tot caut o temă pentru acest blog. Am încercat câteva, dar fiecăreia i-a lipsit câte ceva. Sper să priviți și voi, cititorii, treaba asta ca pe un amuzament.
• Fotografii care mi-au plăcut în săptămâna care a trecut:

Soții Joanne Woodward și Paul Newman

Căciulițe pentru… sticlele de sucuri

Foto 1 – Joanne Woodward și Paul Newman, un cuplu cu o mare longevitate (50 de ani de căsnicie). Cei doi actori au fost faimoși (și fiecare și-a avut partea sa de succes) fără a avea nevoie de scandaluri, de divorțuri super-mediatizate și împăcări prefăcute… Publicată pe facebook de Classic Hollywood/Los Angeles Time

Foto 2 – Căciulițe miniaturale lucrate de bătrânele din azilurile elvețiene, vândute pe sticlele cu sucuri. O parte din bani merg la aziluri. O idee excelentă, servind simțul frumosului, dar și spiritul de într-ajutorare al cumpărătorilor, dând în același timp bietelor bătrâne sentimentul binefăcător că sunt utile la ceva. Publicată pe Facebook de Vladimir Yusupov.

~~~~~~~~