JURNAL (9/2014) 8 Martie, un film, menirea…

Luni, 10 martie 2014, ora 7:20. O nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.

• O dimineață nu cu mult mai bună decât noaptea: bate vântul cu putere și e frig. Și ce frumos a fost ieri ! A ieșit soarele și s-a oprit vântul, am zis că s-a terminat. Eh ! au început Babele pe stil vechi, mai așteptăm puțin.
• În grădină a înverzit iarba și parcă și coniferele au un verde mai puternic, cam păliseră toate. În casă, liniște și pace, se aude zvon doar din bucătărie, unde jumătatea mea cea mai bună pregătește micul dejun. În bucătărie domnesc mirosuri mai cuminți, ca pentru perioada în care ne aflăm, de supă de zarzavat cu tăiței și plachie de cartofi. Cine a vrut, și-a făcut și fripturică la grătar.

Caru cu bere, neschimbat

• Nu-i vorbă, am greșit și eu cu niște friptură, de 8 Martie. A fost o dublă sărbătoare, Ziua Femeii și aniversarea zilei de naștere a unui bun prieten de-al nostru, așa că a convocat o mică ceată la Caru cu bere. Era imposibil să vezi și să miroși friptanele alea de pe platouri și să mănânci buruieni !
• Duminică am trecut la activități mai telectuale decât cele de sâmbătă și am fost la film, ”Poveste de iarnă”. N-a părut o capodoperă, m-am mirat, la început, că au acceptat rolurile principale Russel Crowe și Colin Farrell, pe care îi socotesc actori de mâna întâi. Este o alegorie despre lupta Binelui împotriva Răului, o poveste fantastică în care apar diavoli și un cal (foarte frumos) cu aripi de lumină. Binele, întruchipat de Farrell, călărea calul ăsta alb, în timp ce Răul – Crowe -, ce fel de cal putea să el să călărească ?… Unul negru, vezi bine ! Aparent mai potrivită pentru copii, povestea asta reușește, în mod miraculos, să te facă să pleci cu întrebarea ”Dar eu ce menire am pe lume ?” Și eu mai am una: câți oameni își pun această întrebare măcar o dată în cursul vieții lor ? Și încă una: cât de frumoasă ar fi lumea dacă fiecare om și-ar pune întrebarea, s-ar strădui să găsească răspunsul corect și și-ar construi viața în mod adecvat ? Așa că filmul ăsta nu e chiar pentru copii !

• Și iată ce spuneau despre menire Constantin Brâncuși: ”Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat ca să fac !… Căci am venit pe lume cu o menire !” și Khalil Gibran: ”Orice om are o menire în viaţă… un har unic sau un talent special pe care îl poate dărui celorlalţi. Atunci când acest talent unic fuzionează cu serviciul adus celorlalţi, noi experimentăm o stare de extaz spiritual, care este scopul suprem, mai presus de orice.”

• Citesc în continuare din istoria românilor scrisă de N. Djuvara, dar săptămâna asta nu prea am avut timp și nu am progresat prea mult. Poate săptămâna viitoare să spun mai multe despre această carte, care a reușit deja să mă uimească…
• Un lucru care îmi place: faptul că, de multe ori, când vedem un film ales de mine și care nu e ”de acțiune”, soțul meu mă bombăne și, după ce vedem filmul, recunoaște că i-a plăcut ! 😆
• Două fotografii dintre cele care care mi-au plăcut în săptămâna ce s-a încheiat ieri:

1. Gânduri și atitudini

2. Spendoare în iarbă

Fotografia nr.1 a fost postată pe Facebook de Daniela Macarie
Fotografia nr.2 a fost postată pe Facebook de Gabriela Ilieș

~~~~~~~~~~~~~~