Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (19/2014) Coțofene, trandafiri și ”Laguna verde”…

  • Luni, 26 mai 2014, ora 6:30. O nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.
  • E o dimineață superbă, sunt deja 14°C la ora asta matinală și se prevede o maximă de 29°C. Ieri a fost prima zi din an în care, după ce m-am trezit de dimineață, m-am dus glonț să ud grădina. Astăzi dau întâietate jurnalului.
  • Vremea asta frumoasă și udatul regulat au făcut din grădină un rai pentru multe vietăți, unele dorite, altele nu. Despre păsărele am mai scris și am pus și un filmuleț. Gâzele sunt nenumărate și nu ne-ar deranja prea mult, dacă nu ar atrage ca un magnet vietăți mai puțin drăguțe. În nuc avem o colonie de coțofene cu pui, gălăgioase din cale-afară. Pe undeva, nu știm pe unde, se ascunde o familie de broscuțe care ies seara și se aventurează până la ușile terasei mari.

Partea frumoasă a grădinii este, însă, mult mai vizibilă decât aceste mici ”neajunsuri”. Au început să înflorească trandafirii !

trandafirii-pitici
Trandafirii pitici plantați anul trecut
primii-trandafiri-infloriti-
Primii trandafiri înfloriți în acest an
  • În casă este încă răcoare, dar cred că a sosit vremea când va trebui să pornim, după-amiaza, aerul condiționat. În bucătărie zgomote plăcute anunță că va să fie gata cafeluța. Am dat o raită pe acolo imediat ce m-am trezit și m-a întâmpinat o ușoară dar ucigașă aromă de tocăniță de ciuperci cu mămăligă. Mmm, ceva de vis ! De fapt, chiar vis, căci în viața reală n-a mai rămas nimic din ea !
  • În timp ce scriu, ascult cu drag ciripitul puișorilor de vrăbiuțe. Părinții au și început să-și hrănească odraslele, iar acestea strigă din toate puterile ”Mai vrem ! Mai vrem !” Cu același drag, dar cu alte interese ascultă și motanul unui vecin, precum și coțofenele. Bestiile astea tare s-ar înfrupta cu bieții puișori. Noroc că vrăbiuțele și-au făcut cuibul într-un colț de pe acoperiș greu accesibil pentru prădătorii ăștia feroci. Și îi mai gonim și noi, când îi vedem că stau la pândă.
  • În săptămâna care a trecut nu am avut vreme să încep vreo carte, au fost multe treburi de făcut. În sezonul ăsta, grădina și casa au prioritate în fața lecturii. Vine curând canicula, când voi prefera să stau liniștită și să citesc, în loc să transpir scormonind pământul.
  • Un lucru care îmi place grozav de mult: prăjitura casei de la ”Laguna verde”, cu bezea, înghețată de vanilie, mascarpone și gem de afine.
prajitura-casei-laguna-verde
Prăjitura casei de la Laguna verde
  • O fotografie de pe Internet care mi-a plăcut în săptămâna ce a trecut.
inserare
Înserare

Fotografie publicată de Alex Mazilu pe blogul său.

~~~~~~~~

37 de răspunsuri la “JURNAL (19/2014) Coțofene, trandafiri și ”Laguna verde”…”

Zina, Zina…ce-mi faci tu mie cu prajitura asta??? Noroc ca azi una dintre colege a pregatit o prajitura cu bezea si ne-a rasfatat cu ea, altfel nu stiu ce m-as fi facut :))
asa cum ti-am mai spus, ador calmul, linistea si atmosfera placuta a casei si a gradinii tale, imi face o deosebita placere sa te vizitez in fiecare zi de luni 🙂

Apreciază

Draga mea musafiră, te rog să citești ceea ce i-am scris lui Dani, e valabil pentru toți oaspeții mei. 🙂

Mă bucur mult că îți place atmosfera de la noi și ești binevenită oricând ! ❤

Apreciază

Se vede ca gradina va multumeste si se gateste cu flori de soi 🙂 Prajitura arata grozav de bine si pe caldura asta o inghetata merge la fix, mai ales cu o bezea in compozitie. Tu mereu imi faci pofta de ceva bun, Zina 🙂 O saptamana frumoasa, draga mea !

Apreciază

Știi, Dani, de fapt e dorința mea de a vă trata cu ceva bun, dar dacă suntem așa departe, nu reușesc decât să vă fac poftă. Poate folosești sugestia și faci un desert, mă gândesc că nu e prea greu, bezele și înghețată știm să facem toate sau le putem cumpăra de la magazin și doar să le combinăm.
Săptămână frumoasă ! ❤

Apreciază

E tare bine cand este cald….. asa si aici, dar cu noi tine natura, în special noaptea se uda singura! :)) Noroc ca la noi nu sunt 29 de grade ca la o asa temperatura nu e de trait…. te sufoca umezeala!
Sa razi sa mori, dar îmi este o teama de broaste……. brrrrrr! :)))

Apreciază

Pe aici căldura când este, e cam uscată. Nici așa nu e grozav de bine…
Mie nu mi-e teamă de broaște, dar mi-e silă. 😦

Numai bine și multă sănătate, Minnie ! ❤

Apreciază

Ce sa mai scriu…?! Visez la trandafiri infloriti! 🙂 Imi imaginez glasurile care mai de care din gradina voastra si trag cu urechea la ciripitul pasarilor de afara. Acum tocmai se aude si un latrat nu prea convingator. 🙂

Cotofenele imi vor aminti mereu ziua in care au vrut sa taie toti copacii din zona pentru a face parcari si cativa vecini ne-am hotarat sa scriem primariei ca nu suntem de acord – si am invocat acolo si cotofenele… Au scapat multi copaci mai toti, de fapt! Fara ei ar fi fost o zona cheala de verdeata, dupa 40 de ani de verde!

Prajitura aceea e chiar… deocheata! 🙂 🙂 Inghit in sec cu spor!
Saptamana mununat iti doresc sa o petreci!
Zile fericite!

Apreciază

Ei, bravo ! Mă bucur mult că ați învins și ați salvat copacii și implicit și coțofenele.
Prăjitura aia am mâncat-o ieri pentru prima oară și nu-mi mai iese din minte nici acum, după mai bine de 24 de ore. Sunt o mare amatoare de dulciuri și se cam cunoaște pe mine, dar nu-i bai, tăt grasu’i om frumos ! 😆

Săptămână frumoasă și zile fericite, Diana ! ❤

Apreciază

nu e de mirare ca tocanita a ramas in amintire….
am vazut-o in imagine: spectacol! :))
gradina e superba ca intotdeuna.
am si eu in terasa niste trandafiri de dulceata. ieri stand un pic la soare un damf mi-a trezit simturile….imi imaginez la tine cat de placute sunt momentele in atata verde… 🙂
sa ai o saptamana minunata!

Apreciază

E tare bine si frumos la tine!
N-am mai vazut puisori de pasari de cand eram mica si aveam cuiburi la streasina blocului… Si nu-i pot intelege pe cei care distrug cuiburile, sa nu ce?
Mi-e pofta si mie de o tocanita buna din ciuperci, dar din cele adevarate, din hribe, nu din champignons. Si amintirea acestui gust tot din copilarie vine, cand mergeam eu sa culeg pitoancele (la noi asa se spune la hribe) si tare mandra eram ca hranesc intreaga familie! Se pare ca tot ce vine din vremea cand eram fetita este bun…
Zile frumoase, la fel cum iti este gradina si pupici tuturor fetelor!

Apreciază

În insulele Canare nu am fost, așa că îți mulțumesc pentru plimbare. Da’cred că nici tu n-ai fost la restaurantul Laguna verde, la marginea nordică a Bucureștilor ! 😀

Numai bine, Melania ! ❤

Apreciază

O vară mai timpurie rareori am trăit. Toate-s înflorite, coapte, parfumate. Ca trandafirii tăi, cărora parcă le simt pafrumul. Am savurat cireșe și căpșuni de grădină pe săturate. Da, e vară! Enya mea e în Bruxelles, unde e frumos, dar cerul e noros și afară-i răcoare. Se pare că numai pe noi ne răsfață vara. 🙂
Prăjitura casei de la ”Laguna verde” trebuie încercată! O săptămână minunată, dragă Zina! 🙂

Apreciază

Ei, o să vină vara la toată lumea, până la urmă. La alții e și mai rău decât la Bruxelles. Ce zici de 10°C în Praga ?! 😉

Săptămână minunată și vouă, Mirela ! 🙂

Apreciază

O vizita foarte placuta la tine in gradina,se aud cirip-ciripuri si la mine,au venit si niste mierle, dar spre multumirea noastra, distrugerile gradinilor si copaceilor din zona, au speriat cotofenile si s-au dus ! Minunati trandafirii,le simt parfumul !
Ce e ”Laguna verde”, restaurant de pe la voi ?
Tocanita am facut si eu,dar cea mai buna era de ciuciulei (galbiori),din padurile Fagarasului.
E deja prea cald si prea multa umezeala, nu-mi place !
Saptamana buna sa ai !

Apreciază

Ai văzut ? Orice rău are și o parte bună, ați scăpat de coțofene ! 😀

”Laguna verde” este un restaurant pe malul lacului Balotești, ceva în genul celui de la Snagov-Sat de mai demult.
Săptămână bună și ție, Năică ! ❤

Apreciază

Ce frumoasă pagină de jurnal, doamna Zina! Este atâta linişte şi bine la dvs. acasă. Vrăbiuţe, coţofene, flori, bunătăţi culinare… un adevărat colţ de rai.
Vă doresc numai zile frumoase! 🙂

Apreciază

Foarte adevarat! Nimeni nu-i scutit si de incercari sau suparari. Dar este minunat sa stim ca avem un „colt de rai” care sa ne fie cel mai bun refugiu si loc de relaxare. Si unde-i mai bine ca acasa? Imi place tare mult ce frumos descrieti coltul dvs. de liniste.
Numai bine, doamna Zina! 🙂

Apreciază

Bucuria mea cea mare e că de acum incolo, cateva luni bune, vom fi privilegiaţi cu imagini din bucăţica voastră de rai. Iubesc faptul că aţi făcut posibil acest lucru şi uite cum înfloresc toate şi cum natura e asa cum mi-o amintesc eu că ar fi trebuit sa fie, cand incă nu ne invadase blocurile comuniste. De cand mi-aţi spus de coţofene că atentează la puii de vrabie le alungăm şi noi. Mâine am ciorbă de salată, dar joi sigur fac tocănită de ciuperci proaspete. O îmbrăţişare trimit.

Apreciază

Trebuie să mai aștepți puțin. Încă nu suntem acasă și, până când ne întoarcem, vă delectez cu memoriile motanului Murr.

Numai bine, Adriana !

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.