Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (23/2014) Dulcineea, vinete umplute și romane proustiene…

jurnal-de-femeie-pagina-51

  • Luni, 11 august 2014, ora 7:12. După o pauză de mai bine de o lună, în care am scris în jurnalul de vacanță, iată o nouă pagină din Jurnal de femeie, un nou fragment din viața mea acasă.
  • Soarele a răsărit și cerul este acoperit cu o pâclă alburie, dar afară mai stăruie ceva din răcoarea nopții. Se pare că și astăzi va fi o zi toridă. Site-urile meteo anunță pentru București o maximă de 34°C. Mă tem însă că acelea vor fi doar la umbră și verdeață, dar realitatea pe asfalt va fi și mai fierbinte.
  • Ascult, în timp ce scriu, un CD cu o selecție din cele mai frumoase melodii de muzică clasică: Für Elise (Beethoven), Rondo alla turca (Mozart), Ave Maria (Schubert) etc.etc. Liniștea de afară e perfectă, nu s-a trezit nici păsăretul care ne-a invadat grădina în această vară, dornic de verdeață și de apă (castronelul cu apă al păsărelelor s-a mutat chiar pe terasă, ca să aibă acces din orice direcție ar veni).
  • În bucătărie e ordine și curățenie, nu mai miroase a nimic, dar numai eu știu că de abia aștept să ne înfruptăm din nou din grozavele vinete umplute făcute ieri.
  • În lumea verde din grădină au apărut noi membri în comunitatea trandafirilor. E drept că, de când i-am fotografiat, o vijelie le-a scuturat toate petalele, dar au înflorit alții, la fel de frumoși. Și-au revenit și trandafirii pitici, care au înflorit a doua oară.
trandafiri-parfumați
Parfumați…
trandafiri-imaculati
… imaculați…
trandafiri-pitici
… și pitici !

vecina-dulcineea-evadata
Dulcineea – evadata
  • Am avut și un oaspete-surpriză, pe vecina Dulcineea, care a evadat de câte ori a putut de la ea din curte în perioada căldurilor (ale ei, nu ale vremii !). Soțul meu a adunat-o cu răbdare de pe stradă de câte ori a putut și am ținut-o în casă până au venit ai ei. Necazul este că s-a învățat să sară gardul și acum evadează mereu, deși a trecut de perioada respectivă.
  • În ultimul timp am citit trei romane de Anton Holban, scrise în perioada interbelică (anii ‘930): ”O moarte care nu dovedește nimic”, ”Ioana”, ”Jocurile Daniei”. Romane introspective, romane proustiene, care te poartă pe parcursul a sute de pagini prin mintea eroului principal, obsedată de ceea ce a spus sau a făcut iubita, din ce motiv a spus (făcut), cum a spus, când a mai spus, cui i-a mai spus etc.etc. și ce a simțit/gândit/spus el, ce ar fi trebuit să simtă/gândească/spună, ce n-ar fi trebuit etc.etc. Brr ! Și asta pentru trei femei, câte una pentru fiecare roman, inspirate de o iubire mai de tinerețe, de soție și respectiv o iubire de după divorț din viața autorului. Multă răbdare am avut, nu e genul meu preferat.
  • Un citat ilustrativ din ”Jocurile Daniei”:

    Fiecare are amintirile lui, cu forme mai grave la mine, la ea mai puțin, pentru că este tânără, duce o viață foarte păzită, este fată. Tot ce a fost în viața ei trebuie să-mi rămână străin. Călătorii, familie, învățătură, nu știam aproape nimic. Dar viața ei intimă ? Toate visurile ei pe care eram gelos ? A mai fost sărutată ? Mi-a spus câteva lucruri. Asta e tot. O ființă caldă ca dânsa n-a avut nevoie de mai mult ? Dar, dacă numai a imaginat unele situații cu oameni pe care îi cunosc, cu scriitori, căci aceștia au un prestigiu nesfârșit pentru ea, pot fi mai mulțumit ? Căci în relațiile ei cu  mine fantezia joacă un rol important.

  • Pe blogul cu povestiri am terminat de povestit ”Cei trei muschetari”, mâine apare ultimul episod al povestirii. Mi-a părut rău să mă despart de Athos, Porthos și Aramis, și, desigur, de d’Artagnan. Dar cum e vară și încă vacanță, parcă mi-e poftă să recitesc și continuările (”După douăzeci de ani”, ”Vicontele de Bragelonne”), chiar dacă nu le voi povesti pe blog.
  • De meșterit, am mai meșterit câte ceva prin curte. O furtună a făcut praf umbrela de soare (e drept că era cam veche și uzată) și ne-am pus o frumusețe de marchiză, o copertină pe care o strângem și o întindem după cum avem nevoie de umbră. Am primit niște pui de iriși, galbeni și roșii, de la o vecină foarte amabilă, i-am plantat și ne bucură văzând cum cresc de la o zi la alta. Când vor înflori, le fac poze și le pun aici.
  • Două fotografii de pe Internet care mi-au plăcut mult:
pisica-la-baie
Chiar vrei să intru aici ?… Eu ?!…
cainelui-meu
Câinelui meu…

Sursa foto 1
Sursa foto 2

Click pe fotografii pentru mărire !

=============

24 de răspunsuri la “JURNAL (23/2014) Dulcineea, vinete umplute și romane proustiene…”

Si la noi se arata calduri mari zilele astea. Aseara a fost parca cea mai fierbinte seara din vara asta si cu foarte mare greutate am adormit. As da vina si pe luna magnifica care ne-a pazit, dodoloata si stralucitoare, cu chef de stat de vorba.
Sa ai o saptamana buna Zina scumpa! :*

Apreciază

Caldura de August 🙂 Ma bucur sa vad trandafirii pitici ca au infllorit din nou si astept cu nerabdare sa vad irisii rosii, e o culoare rar intalnita la ei. Alergie la soare ? Asta inseamna, ca marchiza cea noua e foarte necesara. Insanatosire grabinca, Zina !

PS – si-acum ma duc sa vad reteta vinetelor umplute 🙂

Apreciază

Mulțumesc, Dani ! Însănătoșirea nu prea e grabnică, mă cam chinui de vreo săptămână. Am greșit, uitând că nu trebuie să stau mult la soare, și am udat grădina îmbrăcată cu pantaloni scurți. Nu pot să descriu ce este pe picioarele mele și, mai ales, ce mâncărimi am ! 😦

Sper să-ți placă rețeta. 😀

Apreciază

Și eu abia aștept să înflorească irișii. Se pare că primul va fi chiar unul roșu.

În ceea ce privește preferințele, trebuia să existe și niște diferențe, ar fi fost plictisitor altfel ! 😆

Apreciază

Si noi ne coacem pe aici, cu simt de raspundere. 🙂 Stiu, insa, ca gradele de la noi, desi egale cu cele de la B, sunt mai… mici. 😉 Avem mai multa umbra, mai multa verdeata, cred, dar si adieri de vant mai des plus muntii in apropiere. Mie imi place caldura, o suport foarte bine, dar daca ma expun la soare ma aleg cu… pistrui! Plus ca, la mare, pe plaja, ma „acuzau” ca fac contrabanda cu branza telemea! Tare repede ma inroseste soarele – si arat ca un rac fiert! – asa ca prefer bluze subtiri, din in, cu maneca lunga sau trei sferturi.
Gradina voastra, cu oaspeti cu tot :), e minunata. E de lucru, stiu, dar e super cu o gradina langa casa!
Am admirat si noi Luna de aseara! As zice chiar ca am cascat gura la ea! N-am reusit sa o fotografiez cu telefonul mobil… 😦
Zile fericite va doresc, cu drag!

Apreciază

Diana, munții contează enorm. Am locuit la Bușteni aproape zece ani, așa că știu care este diferența ! 😀 În ceea ce privește grădina, e de lucru, dar te răsplătește din plin pentru munca depusă.

Zile fericite și vouă !

Apreciază

la mine inca nu a fost vara…
nu a fost o zi in care sa ma plang de prea multa caldura, noapte nici atat! mai mult sunt dimineti in care mi-e frig! avantajul muntelui…:)
floricele tale frumoase ca intotdeuna iar Dulcineea e o dulce…:)
sa ai o saptamana faina, Zina!

Apreciază

E tare frumos in gradina cu trandafirasi si altele !Dupa atata munca,intemperii,cartita,etc. te bucuri de ele si…o iei de la inceput !Abia astept sa vad si irisii.
Nu sunt o mare admiratoare a proustienilor,desi mi-a placut ”In cautarea timpului pierdut”; restul celor enumerate de tine, Zina,am acceptat doar una ,”Ioana”.
Vreau pisicuta de pe marginea cadei de baie, miaau…!
Vinetele sunt sublime, dar cred ca la mine ,vor lipsi cu desavarsire…
Iti doresc vindecare rapida,ca si pentru mine; am luat crema ,pare cu efect !Sa trecem cu bine peste parjol !!!

Apreciază

De Holban am citit candva Castele de nisip, insa nu-mi amintesc mare lucru. Parca as vrea sa imi arunc un ochi pe cele trei romane despre care vorbesti.
Ha, ha, ne-a evadat si noua pisicuta de curand. Asa spaima nu am mai tras decat cand mi-a disparut baiatul (care avea pe atunci vreo doi ani si jumatate) din fata blocului. :))))

Apreciază

Cele trei romane sunt cuprinse într-un singur volum, din colecția ”Biblioteca pentru toți” a Jurnalului Național.

Nu-mi aminti de ”mi-a dispărut băiatul”, că și al nostru a dispărut de la… grădiniță, la trei ani jumate ! L-a găsit o femeie în stația de troleibuz și l-a dus înapoi. Firește, noi eram la muncă și, dacă nu ne-ar fi șoptit o îngrijitoare, nu am fi aflat niciodată ! Decât dacă ar fi dispărut de tot, Doamne ferește !

Apreciază

Frumoasa pagina de jurnal, ca de obicei. Iar fotografia si gandurile pentru acel catel…
Ar fi bine sa gaseasca stapanii Dulcineei o solutie, nu de alta, dar intr-o zi se va intampla ceva rau. Zic eu.
Zile racoroase si imbratisari tuturor!

Apreciază

Gândurile acelea sunt gândurile tuturor celor care au un animăluț pe care îl iubesc, nu ?

Cât despre Dulcineea, ai dreptate, dar noi nu prea mai avem ce să facem. Un padoc ca lumea costă mult și poate oamenii nu sunt dispuși să bage banii în așa ceva.

Zile răcoroase și îmbrățișări și vouă !

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.