Luni, 25 august 2014, ora 7:45. O nouă pagină de jurnal , un nou fragment din viața mea.
- Afară se arată o nouă zi frumoasă. Sunt 15°C, e senin, iar păsărelele cântă de zor. Au cântat mai devreme și toți câinii din cartier, stârniți de cineva care iese cu noaptea-n cap să-și plimbe animalul de companie pe care îl urmează un alai de maidanezi… Greu de înțeles de ce trebuie să fie plimbate animalele care beneficiază totuși de o curte destul de mare, nu stau într-un apartament de bloc. Ori, dacă sunt plimbate, sunt câmpuri berechet, de jur împrejur, de ce să-și facă nevoile pe alei sau prin părculețul copiilor ?… Civilizație…
- În grădină e încă minunat, se poate lua micul-dejun pe terasă. Numai salcia de nisip ne-a tras clapa, i-au căzut aproape toate frunzele, creând, ce-i drept, un frumos efect vizual pe gazon. Ieri a fost o zi tare ciudată din punct de vedere meteorologic. Înainte de a se crăpa de ziuă a plouat, a tunat și a fulgerat cum n-am mai văzut demult. Pe urmă s-a înseninat, apoi au venit cu viteză niște nori înspăimântători, ce au dispărut cu aceeași viteză și au lăsat cerul din nou senin în câteva minute. Până seara, a fost excesiv de cald, cu toate că vântul a bătut cu putere.
- În bucătărie încă se mai aude ecoul ovațiilor adresate de public unor ciupercuțe pe friganele, dar și unui crap cu usturoi și roșii. Recomand cu căldură aceste delicii, foarte ușor de preparat.
- În casă e ordine și curățenie, deși ar fi loc și pentru mai bine. Cât adevăr ascund banalele cuvinte ”Întotdeauna mai este de făcut ceva” !
- Săptămâna trecută m-am delectat cu piesele lui Shakespeare. Întâi am revăzut niște filme inspirate de Romeo și Julieta, începând cu superba versiune a lui Zeffirelli și încheind cu West Side Story, apoi am luat la recitit comediile marelui Will. Mi-e dor să le văd la teatru, poate că stagiunea următoare o să-mi facă vreo surpriză.
- Fiindcă am pomenit de filme, aseară am văzut un film, ”Arbitraj”, care ne-a oripilat prin cinismul personajelor. E limpede că nu am fi putut să fim oameni de afaceri. Nu am înțeles de ce oamenii sunt gata să accepte orice, frica, tensiunea, minciuna, înșelăciunea, îndepărtarea de familie, chiar crima, pentru sute de milioane de dolari. Sigur că permit o viață mai înlesnită, dar cu câte guri să mănânci ? Merită să renunți la omenie ? Căci a arunca un milion-două pe la spitale nu înseamnă omenie, ci adormirea conștiinței, câtă mai este.
- Două citate care îmi par potrivite cu ceea ce am scris mai sus:
”Nu se poate câștiga fără paguba altuia.” – Syrus; ”Când vei dobândi câștig dintr-o afacere necinstită, să fii încredințat că ai luat o arvună a nenorocirii.” – Menander
- O fotografie care îmi place:
Click pe fotografii pentru mărire !
JURNALUL ZINEI 
30 de răspunsuri la “JURNAL (25/2014) Afaceri, comedii și crap cu usturoi…”
Sint si pe la noi.Nu le place sa stringa dupa ciine, dar nici n-au rabdare sa mearga mai departe pentru nevoile lor si nici nu le pasa cine calca in „noroc”-ul lasat de ei pe strada.La unul mai tinar i-am dat din pungile pe care le am tot timpul la mine si am stat pina l-a strins.De „domni” nu te poti apropia, ca nu-si coboara ochii.
Sa nu mai aud de peste.Anul asta am mincat de trei ori.Mult prea mult pentru mine.
Ca e soare si cald sau ca ploua, e frumos pe la voi, iar fetele sint frumoase in pauza de pozat.
Saru’mina!
O noua saptamina placuta, va dorim !
ApreciazăApreciază
Mare diferență față de alte țări. Uite, la Praga, la Viena, nu se rușinează nimeni să păstreze străzile și parcurile curate. Iar dacă se ține vreunul măreț, au niște amenzi, mamă-mamă ! 😀
Îmi pare rău ce zici de pește. Eu aș mânca dimineață, la prânz și seara, ciorbă, mâncare și desert de pește ! 😆
N-ai idee cât am așteptat pauza aia de pozat, fetele sunt ca argintul viu.
Săptămână plăcută și la voi !
ApreciazăApreciază
ce vesele sunt catelusele tale, e clar ca se simt minunat jucandu-se in iarba, sunt tare frumoase! 🙂
tu mereu pregatesti ceva delicios si cu toate ca nu sunt amatoare de peste cel pe care l -ai descris este savuros in cuvinte, in realitate cu siguranta a fost si mai si 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt frumoase și jucăușe și curate. 🙂 Le iubim și le hrănim în proporție de 90% cu mâncare gătită și le pieptănăm și ne jucăm cu ele pe iarbă. Când e caniculă le primim pe hol, la răcoarea aerului condiționat, când e frig le primim pe hol lângă calorifer și uite-așa…
Pandhora, crede-mă, fără nici o exagerare, peștele ăla e cu adevărat fin, gustos, delicios. Chiar dacă nu-ți place prea mult peștele, încearcă măcar o dată ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-ai facut pofta cu retetele tale, mai ales ca pestele imi place foarte mult. Imaginea de final e foarte frumoasa…tanjesc dupa mare, chiar daca stau langa Dunare, marea imi e mult mai draga! O saptamana cat mai frumoasa sa ai!!
ApreciazăApreciază
Ehei, la Dunăre cred că te răsfeți cu peștele. Mi-e dor de o scrumbie de Dunăre ! 🙂
Săptămână frumoasă și ție, cu spor în tot ce-ți dorești !
ApreciazăApreciază
Spor si voie buna Zina!
ApreciazăApreciază
Asemenea, draga mea ! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, nici eu nu mă omor după peste, desi mancam des, că asa…trebuie; dar ciupercile sunt favoritele mele. Pentru orice retetă in plus cu ele zic sărut mâna. Da, şi la noi a fost o zi ciudată din punct de vedere metereologic, dar ne-a cam tintuit in casă şi nu mi-a plăcut deloc. Cat despre caini, e mult de vorbit, desi subiectul e simplu…e musai să cureti după ei, asa cum o faci şi la tine in curte. Mă feresc să merg cu Alma, rotweilleriţa, in centru, de exemplu- are o plăcere nebună să facă acolo, pe asfalt. Curăţ, evident…dar nu o inteleg. Pană să ne ducem să luam si noi o cafea, trecem prin parcuri şi chiar prin propria curte. Dar ea are o nebunie a ei…se pare..
ApreciazăApreciază
Și nouă ne plac mult ciupercile, gătesc adesea, dar cam aceleași feluri. Acum îmi amintesc că am în bibliotecă o cărticică cu rețete numai pe bază de ciuperci. Am s-o caut și poate găsesc ceva interesant.
În ceea ce o privește pe Alma, dacă e vorba de treaba mică, poate vrea să marcheze teritoriul, nu o fac numai băieții, ci și fetele. Niciodată nu e vorba de o nebunie, au ei motivele lor, pe care noi nu le înțelegem întotdeauna.
Seară plăcută, Adriana ! 🙂
ApreciazăApreciază
..treaba mică? Niciodată. Cea mare, Zina, din păcate pentru noi cei înarmaţi cu punguţe..
ApreciazăApreciază
Mda… Atunci, nu știu ce să spun. Poate dacă ai lua legătura cu un specialist în dresaj canin, te-ar învăța el un truc, ceva…
ApreciazăApreciază
🙂 Alma, cu obiceiul ei, imi aminteste de Marco – un dulau pe care l-am avut cateva luni, cand era pui. El facea numai pe asfalt! Intr-o zi s-a oprit pe trecere de pietoni si a trebuit sa-l iau in brate, in amuzamentul celor prezenti si eram rosie de jena… Mi-a zis cineva ca asa fac cei care au crescut intr-o zona numai cu ciment/asfalt…
Inainte de a-l da pe Marco – era deja foarte mare si ne-am straduit sa-l educam – a facut… in iarba! Bucuroasa, m-am dus sa vad cum era (trebuia sa urmaresc) si – surpriza! – Marco facuse pe o gura de canal cimentata! 🙂
ApreciazăApreciază
Vezi că și la căței contează ”cei șapte ani de acasă”. Cum s-a învățat de mic, așa a rămas. Sunt, totuși, și tehnici de dezvăț (fără mătură și băț, vorba lui Arghezi !).
ApreciazăApreciază
Cît adevăr cuprinde zisa lui Menander! 😀 Şi cît am salivat uitîndu-mă la mîncare, Zina Doamnă! Cerul şi norii mă fascinează iar minimalismul peisajului marin m-a cucerit.
O săptămînă excelentă, Doamna Mea!
ApreciazăApreciază
Un minimalism atotcuprinzător, după cum se vede ! 😀
Săptămână excelentă și ție, Lăcrămioară ! ❤
ApreciazăApreciază
Kory si Bella sunt o imagine a linistii! 🙂 Desigur, cat se odihnesc putin! 🙂
Ieri seara, plimband catelul (Miki) pe un bulevard, ne-a ajuns din urma un catel mic, negru, cret, cu par lung (era pui)… Semana cu un mop fara coada care functiona cu baterii! Nu stiam unde-i capul si unde-i coada! Alerga in jurul catelului, apoi se departa, iar venea, iar țâșnea ca din arc! Semana cu un purice gigant! Am râs cu pofta si noi si proprietarii catelului negru si trecatorii, pentru ca Miki incerca sa tina pasul cu el, dar o zapacea! :)))
Bune ciupercutele pe friganele! Bune-bune! Multumesc pentru reteta! 🙂
Zile fericite sa aveti!
ApreciazăApreciază
Ce faine ar fi fost niște fotografii ! 🙂
Să nu-mi spui că ai și făcut ciupercile pe friganele ! Mă bucur că îți plac !
Seară plăcută, Diana !
ApreciazăApreciază
Pictura”Peisaj cu caini” mi-a placut mult ! La noi a plouat noaptea,iar ziua a fost frumoasa, fara sa fie prea cald.
Filmul ”Arbitraj” l-am considerat bun,tocmai prin problematica ilustrata, ce cuprinde ca o caracatita omenirea; mi-a placut mult jocul actorilor.
Ciuperci mancam si noi des, in afara de duminica, aparand un inamic al lor !Pestisor vreau si eu, dar se lasa greu ”procurorul”…
Zile senine !
ApreciazăApreciază
Păi n-am zis că n-a fost bun filmul, doar că m-a îngrozit problematica aia…
Mă mir de consortul tău, doar știu că e mort după pește…
Zile senine și vouă ! Și La mulți ani !
ApreciazăApreciază
în Germania, câinele este animal de companie si nu de paza, el nu locuieste în cusca, în curte ci are voie în casa langa membrii familiei; toti cei care au câini, merg sa îi plimbe cel putin de doua ori pe zi – nu neaparat ca acestia sa-si faca nevoile (oricum aici exista legea ca strapânul sa adune în punguta excrementele patrupedului, si majoritatea se conformeaza) ci pentru placerea cainilor de a amusina si bineînteles pentru miscare – atât a patrupedului cât si a bipedului. Cateii nu umbla liberi în cartierele de locuit ci în lesa. Doar în parcuri amenajate special pentru întâlnirea cateilor sau pe locurile virane, au voie sa zburde liberi. Aici deasemenea se intâlnesc cu alti stapâni de catei si cateii lor – de toate speciile. Este un fel de a socializa :))
Sa ai o saptamâna cât mai placuta!
ApreciazăApreciază
Am văzut asta, în Viena. Până și în parcul Prater era delimitat un adevărat parc numai pentru socializarea cățeilor. Altă lume, alte concepții, altă educație. La noi socializează în părculețele copiilor, lăsând excrementele în iarbă sau pe nisip…
Săptămână plăcută și ție, dragă Carmen !
ApreciazăApreciază
vremea asta se joaca cu noi….oriunde am fi…!
fetele sunt superbe ca intotdeuna, iar de friganele de ciupercute mi-ai facut o pofta de nici nu mai zic…:)
o saptamana superba sa ai!
ApreciazăApreciază
Am înțeles că și pe acolo, pe la tine, vremea e capricioasă.
Ciupercuțe pe friganele poți să-ți faci cu mare ușurință. Te rog să încerci, sunt delicioase !
Săptămână superbă și ție, Geanina !
ApreciazăApreciază
Orice gatesti tu, e bun, asta e sigur. Iar cand acel orice este peste… vreau si eu!!!! Mananc de fiecare data cand am ocazia, dar acasa gatesc doar in noaptea dintre ani, se spune ca e de bine 🙂 .
Am vazut filmul, dar nu pana la sfarsit. Oricum, am prins ideea si am recunoscut o gramada de bogati in rolul lui Gere. Dar ei nu realizeaza sau nu mai au cale de intoarcere.
Pup fetele, cat mai stau locului! Pe tine te imbratisez cu mult drag!
ApreciazăApreciază
Chiar dacă aș putea fi acuzată de lipsă de modestie, trebuie să-ți dau dreptate în ceea ce privește gătitul ! 😀 Da, și la noi, peștele este nelipsit pe masa de Revelion, e un obicei preluat de la soacra mea și păstrat cu sfințenie, mai ales că ne place peștele.
Nu reușesc eu să le pup, că sunt mereu cu ele, darămite altcineva. Dacă te apleci s-o pupi pe Kory pe creștet, e sigur că te alegi cu gura umflată, dă din cap ca un cal ! 😆
Te sărut, Tunde, numai bine !
ApreciazăApreciază
La ciupercutele alea m-as inscrie si eu !
ApreciazăApreciază
Cu mare drag ! N-ar fi chiar atât de imposibil, cine știe, poate mai treci tu pe aici. Dacă ai plăcerea, facem ciupercuțe ! ☺
Numai bine, X ! ♥
ApreciazăApreciază
Exista 2 posibilitati: 1. Fetele s-au alergat una pe cealalta pana au obosit si s-au asezat cateva minute sa se hodineasca.
2. Dupa o masa copioasa, trebuie un pic de odihna ca sa se faca bine digestia. 😀
ApreciazăApreciază
Masa și digestia se desfășoară la ele, în curtea aferentă padocului. Joaca asta are loc în fiecare zi înainte de masă. 🙂
ApreciazăApreciază