JURNAL (26/2014) Canna galbenă, consommé și O.Paler…

• Luni, 01 septembrie 2014, ora 7:30.  O nouă pagină de jurnal , un nou fragment din viața mea.

Actuala vedetă a grădinii: canna galbenă

• Afară e o frumusețe de vreme, e răcoare, senin, soarele dă semne că va fi prezent și astăzi, e liniște totală, păsărelele ( și câinii !) încă nu s-au trezit. Mai, mai că-mi vine să mă bag înapoi în pătuț ! 😀
• În grădină tronează canna galbenă,  a doua surpriză plăcută după cea roșie. E nemaipomenit de frumoasă și o privim cu drag încă de când a îmbobocit.
• În casă e ordine și curat, încă e liniște, abia acum îmi aud jumătatea cum începe să meșterească sendviciurile și cafeaua. În Jurnalul de femeie original, cel pe care l-am adoptat în forma care mi s-a potrivit mie, exista o rubrică pe care nu știu dacă am pus-o vreodată, ”Sunt recunoscătoare…” Ei bine, azi simt nevoia să scriu: Sunt recunoscătoare Soartei că mi-a trimis un asemenea bărbat. Nu este perfect, după cum nici eu nu sunt perfectă, dar este un om absolut deosebit, alături de care merită să trăiești o viață.

Thomas, care nu mai e Thomas, ci Figaro , …

 

… iar ”Tigruța” nu e tigruță, fiindcă n-are dungi, ci pete !

• În bucătărie domnește încă impresia artistică lăsată de un minunat consommé, dar și de ciupercuțele umplute servite ca garnitură la un pui fript pe sticlă. Rămășițe ale puiului au fost păstrate pentru oaspeții noștri aproape zilnici, Figaro și Tigruța.

• Am lăsat la o parte, deocamdată, piesele lui Shakespeare și m-am apucat iar de povești: Jack și vrejul de fasole, Povestea lui Tom Degețel ! Peste două săptămâni începe școala și am constatat căutări febrile de povești pe blogul cu povestiri.

• Pentru mine, recitesc ”Viața pe un peron” de Octavian Paler. Nu pot să afirm că îmi place cum scria Paler, așa cum îmi place, spre exemplu, stilul balzacian la mulți scriitori. Are însă marea calitate de a mă face să mă gândesc la cele mai neașteptate lucruri, aparent fără legătură directă cu cele citite. Ieri, după ce am citit câteva pagini, m-am oprit din lectură ca să mă întreb: ce îi face pe oameni să fie atât de ostili unii față de alții ? De ce îi taxează imediat cu aroganță pe semenii lor, de ce recurg așa de ușor la categorisiri, chiar la porecle, chiar și când este vorba despre persoane pe care aproape că nu le cunosc ? Am observat asta chiar și la copii care abia au învățat să vorbească, dar în gura lor sunt vorbele părinților, de fapt. De ce adulții nu sunt conștienți de faptul că urmașii lor se poartă și se vor purta cum fac ei, nu cum zic ei ?… Eh ! Problema e veche și nu am pretenția să o rezolv eu.

• Iată două citate la care m-au trimis gândurile scrise mai înainte:

  ”Unii cred că sunt măreți – pe când ei sunt doar aroganți, fermi – când sunt neomenoși, spirituali – în timp ce ei sunt doar răutăcioși.” – La Bruyère; ”Nimic nu-i atât de contagios ca exemplul, iar noi nu facem niciodată un mare bine sau un mare rău, care să nu producă altele la fel.” – La Rochefoucauld

• Două fotografii de pe Internet care mi-au plăcut:

1. Fiecare carte are o viață.  Cu cât citim mai mult, cu atât trăim mai mult.

 

2. Mai bine găleata cu cărți decât cu gheață !

Sursa foto 1: Bookblog

Sursa foto 2: Iulian Tănase

Click pe fotografii pentru mărire !

~~~~~~~