JURNAL (1/2015) Caniculă și șaluri de lână

Gazanii

duminică, 12 iulie 2015

     ♦ Într-o săptămână așa de fierbinte ca aceasta care a trecut (miercuri 35°C,) activitatea cea mai puțin încălzitoare a fost cea de la computer. Printre altele, am revăzut blogul abandonat anul trecut și m-am hotărât să scriu din nou în jurnal, căci demult îmi era dor de acest lucru. Așa că am deschis aici o nouă pagină de jurnal.

       ♦ La începutul acestui interval am avut curajul să ies în grădină și să tund gazonul. (Culmea e că vremea s-a răcorit puțin la sfârșitul săptămânii, dar de unde era să stiu ?!)  E drept că au curs apele pe mine, dar eu zic că a meritat. Tot așa au curs când am gătit tartifleta, dar cine a mâncat știe că merită să figureze în lista de rețete a unei familii și să transpiri un pic pentru ea !

     ♦ În afară de ”Căpitan la cincisprezece ani”, roman pe care îl citesc pentru pagina cu povestiri, citesc acum ”Arhipelagul Gulag” al lui Alexandr Soljenițân. Nu e chiar ceea ce înțelegem în mod curent prin ”literatură beletristică” (de fapt, cartea e subintitulată ”1918-1956 Încercare de investigație literară”), dar prezintă într-un mod tulburător anii teribili ce au urmat revoluției din Rusia, 1917. Nu se putea să nu găsesc aici ceva de adăugat la colecția mea de citate favorite:

     Nelegiuirea este o mărime de prag. Da, toată viața lui omul oscilează, se zbate între bine și rău, alunecă, apoi cade, se cațără, se căiește, din nou alunecă, dar, până nu trece pragul nelegiuirii, el mai are posibilitatea de a rămâne în sfera speranței. Când însă prin frecvența faptelor rele ori prin gradul lor de gravitate el trece peste prag, atunci a ieșit din umanitate. Și, probabil, fără putință de întoarcere.

     ♦ De la un timp am început să vedem cu regularitate diverse filme în săli de cinema. Ultimul a fost ”Supraviețuitoarea”, cu Mila Jovovich în rolul titular. Un thriller alert, plin de acțiune și întorsături spectaculoase, care nu îți dă timp să răsufli până când nu se termină. O agentă secretă (M.Jovovich), deosebit de calificată și cu o intuiție excepțională, lucrează la ambasada americană din Londra. Ea depistează un grup de teroriști extrem de periculoși care cer viză pentru S.U.A. În eforturile ei de a preveni un groaznic atac terorist, agenta are de înfruntat nu numai încercările repetate de a o lichida ale asasinului numit ”Ceasornicarul”, angajat de teroriști, ci și obtuzitatea ambasadoarei americane și trădarea unuia dintre colegii ei de muncă. Va învinge ea toate obstacolele ? Va reuși să salveze un milion de oameni din New York ? Veți afla dacă veți vedea filmul !  Eu am ieșit obosită de la filmul ăsta, am luptat cu prea mulți ”răi” !

     ♦ Pe căldura asta eu m-am apucat să croșetez un șal… de lână. E drept că lâna este subțire, iar modelul e mai mult găuri, fiindcă va fi un șal pentru serile răcoroase de la malul mării, dacă vom mai ajunge. Sunt recunoscătoare pentru faptul că, în bilanțul nostru de călătorii am reușit să adăugăm la sfârșitul acestei primăveri a doua călătorie în Grecia, într-o excursie cu autocarul (despre care voi scrie în curând) și am revăzut Acropole din Atena precum și insula Aegina.

Ne-am simțit atât de bine, încât aveam intenția să revenim în toamnă, cu mașina noastră, pentru un sejur mai tihnit, dar evenimentele recente și încă neîncheiate din Grecia ne fac să ezităm, deși deja avem rezervări la hoteluri. Ne-am gândit să renunțăm la mașină și să luăm bilete de avion, dar și dacă scăpăm de grija transportului pe pământ rămâne cea a transportului pe apă (dacă nimerim vreo grevă și nu merge feribotul, de exemplu) și mai ales rămâne o nesiguranță generală, o teamă de neprevăzut. Probabil că ne vom schimba destinația turistică, până la urmă.

     ♦ De mai mult timp mă gândesc la o modalitate de a promova blogurile sau articolele care îmi plac aici, la mine pe blog. Cineva, undeva, a simțit asta și… am primit mesajul Cristinei. Răspund provocării ”Virtual hug” lansate de Cristina și iată un blog pe care îl vizitez de puțin timp, About women and not only. Mi-a plăcut pentru feminitatea ce răzbate din postările Mihaelei Pojogu și îi transmit cu simpatie autoarei o îmbrățișare virtuală. Desigur, una și pentru Cristina !

~~~~~~~~