Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (3/2015) Tradare si anturaj, sardine si clatite…

Zile toride, apă și aer, trădare și anturaj, fotografii și film artistic, și, nu în ultimul rând, sardine Escabeche, clătite și un pahar cu vin!

duminică, 26 iulie 2015.

      A mai trecut o săptămână de foc și, cică, mai vine una. Eh, bucuroși le-om duce toate… Deocamdată, să mai completez o pagină de jurnal.

      În grădină, totul e bine, încă. Udăm din greu, în fiecare dimineață de la cinci și jumătate, dar nu știu cât ne-or mai ține puterile. Dacă ar fi să aleg, însă, între vara ploioasă de anul trecut și cea de anul ăsta, tot pe aceasta din urmă aș alege-o. În zona noastră cu pânza de apă freatică foarte aproape de suprafața pământului, vara trecută, cu ploi abundente în iunie și iulie, a avut rezultate dezastruoase. Firește, corelate cu neglijența celor care trebuie să întrețină și să păstreze canalele de drenaj.

        Pe de altă parte, sunt mulțumită de mine că am fost de neclintit în anul în care ne-am mutat aici și nu m-am lăsat până când nu am pus în casă un aparat de aer condiționat. Acum e aur curat!

sardine escabeche

    La bucătărie, din categoria rețete extraordinare, am făcut săptămâna aceasta sardine Escabeche. Cine nu are sardine (sau nu îi plac), le poate înlocui cu un grătar de pasăre, ori chiar de porc (cotlet). Secretul savorii sunt legumele și, mai ales, sosul lor.

      Pentru ale mele povestiri pe scurt, am început să recitesc Pinocchio și zău că-mi face plăcere! Continui să citesc și Arhipelagul Gulag, ieri am terminat volumul doi. Un fragment care m-a impresionat prin ceea ce ar putea să însemne pentru destul de mulți dintre noi, fără a avea pretenția că merită să stea în lista de citate favorite:

Trăind ani de zile cu teama pentru sine și pentru ai săi în suflet, omul devine tributar fricii, vasalul ei. Și cel mai puțin primejdios mijloc de existență i se pare a fi trădarea. Cea mai răspândită formă de trădare era ca în aparență să nu faci rău nimănui, dar să fii orb la suferința celui ce piere lângă tine, să nu-l ajuți, să te întorci cu spatele… Oferi adăpost – ești dușman! Întinzi o mână de ajutor – ești dușman! Rămâi fidel prietenului tău – ești dușman! Și telefonul familiei proscrise amuțește. Nu mai sosesc scrisori. Pe stradă, nimeni nu-i mai cunoaște, nu li se întinde mâna, nici măcar nu li se mai dă binețe. Și, cu atât mai mult, nimeni nu-i mai invită acasă, nu le împrumută bani. În tumultul unui mare oraș, oamenii se simt ca în pustiu.

     ♦Căldură, căldură, da’ uite că de filme nu ne-am lăsat! Am văzut ”Anturaj”*, o comedie pentru marele ecran făcută în urma succesului înregistrat de serialul omonim, ce rulează chiar zilele acestea la HBO. Avându-l printre producători și pe Mark Wahlberg (ce apare pentru câteva momente și în film, ca el însuși), filmul mi s-a părut ușurel la început. Turnura luată de evenimente și, mai ales, finalul, mi-au confirmat că am văzut un film bun (după gusturile mele, firește). Doi frați, actori, fac un film al cărui scenarist și regizor este fratele mai mic și mai de succes. Sunt susținuți permanent de doi prieteni, fiecare având povestea sa, și de managerul de studio. Filmul este cât pe-aci să fie distrus, căci intervine fiul finanțatorului, gelos pe fratele mai mic. Cei doi actori nu se lasă înfrânți și, susținuți de anturajul lor, reușesc nu numai să finalizeze filmul, ci și să participe la Globul de aur, cu cinci nominalizări. Cine va primi premiul ?…

Prestația actorilor (cei cinci, cu rolurile importante) este surprinzător de bună, având în vedere că niciunul nu este o stea de primă mărime a cinematografiei americane. Cine știe, poate vreunul dintre ei va crește…

* Micul review participă la ”Clubul cinefililor” de pe blogul lui Carmen.

=============

10 răspunsuri la “JURNAL (3/2015) Tradare si anturaj, sardine si clatite…”

Lipseste apa din titlu. Si a fost din plin in poza, ba chiar si in oboseala ta. :)))
Mi-ai trezit curiozitatea cu Arhipelagul Gulag. O voi cauta…
O duminica senina si racoroasa iti doresc!

Apreciază

Gata, pun și apa! 😀
Trebuie să ai nervii tari ca să o citești…

Duminica e chiar prea senină, ca să mai fie și răcoroasă, dar sper măcar să o trecem cu bine! Așteptăm 36-37°C… La ora 12:00 erau ”doar” 33.

Apreciază

Fie vara cat de calda mie-mi place. 🙂 Vreau ploaie, insa, nu doar pentru mine, ci pentru recolte si pentru animale, pentru toate plantele si pentru oamenii ale caror fantani au secat…. Azi, bate vantul si e bine; in zare se aud ceva tunete – ar fi bine sa ploua, pentru ca soarele nu se vede. 🙂 Imi miroase a ploaie. 🙂

Cred ca trebuie sa vad filmul „Anturaj” – pentru serial nu am avut rabdare. 🙂
Sa ai o seara frumoasa!

Apreciază

Și pe aici a bătut vântul, dar atât. Și mirosea a praf… 😦

Eu zic că merită să vezi filmul. Simt că nu îți va displăcea.

Săptămână bună!

Apreciază

Nu neaparat ar trebui sa stea inlista citatelor preferate,sau celebre,fragmentul prezentat de tine,draga Zina,este o bucatica din viata adevarata de mai demult,dar inca aproape de zilele vasalilor fricii…
Nu pot sa pretind ca am trait-o,dar altii…

Cand mergem la „terasa dintre blocuri” ??Am o pofta de clatite, care ma ofileste !

Apreciază

Este tare cald, este lipsa de apa in sol in multe zone, aerul il simt atat de fierbinte incat am nasul uscat si uneori simt ca ma sufoc.
In ultima perioada am vazut putine filme, nu prea mai am stare la ele, ultimul a fost unbroken. Deosebit!
Anturajul, o sa-i spun sotului de el, el e pasionat de comedii.
Saptamana buna!

Apreciază

La noi canicula dureaza de la începutul lunii iunie – arsita soarelui ne cam da de furca insa vorba ta, daca ar fi sa aeg intre vreme ploioasa si canicula, sunt multumita cu canicula :))
Noi saptamana ce a trecut am avut musafiri, o familie de prieteni din Cluj – motiv pentru care nu am avut timp pentru blog nici macar 5 minute pe zi 🙂 Nici macar ziarele nu le-am mai citit. Zilnic am facut plimbari in orasul nostru si in imprejurimi, sa le aratam prietenilor din frumusetile Bavariei. Au plecat ieir seara, profund impresionati de tot ceea ce au vazut si ma bucur ca am reusit sa le cream o imagine de ansamblu asupra vestigiilor istorice, arhitecturale si culturale ale zonei în care traiesc, precum si a minunatului relief.
Cat priveste aparatul de aer conditionat, sunt fericita ca nu avem nevoie si acasa – ajunge cat sufar la serviciu! casa nastra are pereti grosi si o izolare perfecta, chiar si pe partea de sud unde bate soarele mai toata ziua in ferestre, lasam rulourile intre-deschise si temperatura din camere se mentine placuta si recomfortanta. Cel mai mare dusman al meu este aerul conditionat! mi se umfla ochii si ma prind crampe musculare la gat sau umeri daca sunt nevoita sa stau mult timp intr-o astfel de incapere, plus ca aerul este uscat si nu este sanatos, mucoasa nazala este cea care are de suferit prima data. Dar… intre doua rele, fiecare alege ce crede ca ese mai putin rau 🙂
Filmul pe care-l recomanzi nu l-am vazut, de aceea l-am notat si voi reveni sa-ti spun ce impresie mi-a facut. Deocamdata iti multmesc 🙂
Un start bun in noua saptamâna iti doesc! ☺

Apreciază

Mă bucur pentru tine că ți-au venit prietenii în vizită și ați petrecut multe clipe frumoase împreună.
Nici mie nu-mi priește prea mult aerul condiționat, nici soțului, nici fiului. De aceea l-am amplasat pe hol, chiar deasupra ușii de la intrare și nu bate direct pe noi în orice cameră ne-am afla. Îl folosim numai între anumite intervale de timp, la temperaturi rezonabile, nu exagerat de scăzute și nu am avut de suferit de pe urma lui. Aici e absolut necesar.

Săptămână cât mai răcoroasă! 🙂

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.