JURNAL (7/2015) Miros de omletă, miros de busuioc…

Duminică, 23 august 2015 

     ♦ După câteva zile de ploaie și frig, am ajuns să înțeleg mai bine zicala ”Ai grijă de ce îți dorești, că s-ar putea să primești”! Ploaie am vrut, ploaie avem. Frig am vrut, frig avem… Da’ nici chiar așa, azi 27°C și mâine 17 – la aceeași oră a dimineții ! În fine, să văd partea bună a lucrurilor: în grădină totul a înverzit. Partea rea este că în curând grădina se va transforma în ciupercărie, atât de plină de ciuperci este…

    ♦ Căldura din casă a devenit acum o binefacere, iar croșetatul la eternul șal, o adevărată plăcere. Unde mai pui că acum prăjitul sau coptul nu mai sunt socotite indezirabile, ca zilele trecute. Dovadă: minunata omletă cu ciuperci, adăugată la colecția mea de rețete.

     ♦ Dacă tot s-a răcit vremea, am dat fuga și la Grand Cinema Băneasa. ”Transfer de viață”(titlul original Self/less)*, un thriller SF pe care l-aș așeza printre cele mai bune filme de acest gen. Având ca protagoniști doi actori ce nu sunt stele ale thrillerului, Ben Kingsley și Ryan Reynolds, filmul a demonstrat că aceștia au valențe interpretative multiple și m-a ținut cu sufletul la gură până în ultimul său minut. Un miliardar bolnav și în vârstă (Ben Kingsley) își permite luxul de a-și prelungi viața recurgând la o procedură nouă și secretă de transfer al conștiinței și personalității într-un trup mult mai tânăr decât al său (Ryan Reynolds). Când pertractează tranzacția nu i se spune, însă, mai nimic despre procedura în sine și implicațiile ei. Va afla după aceea și abia atunci se va dezlănțui acțiunea…

* Micul review participă la ”Clubul cinefililor” de pe blogul lui Carmen.

     ♦ Am terminat de citit, în sfârșit, ”Arhipelagul Gulag”. După ce am parcurs vreo 1800 de pagini, scrise cu litere mărunte și înghesuite pe o hârtie cam gri-gălbuie (mulțumiri editurii ”Cotidianul”!), consider că mi-am bătut recordul de răbdare și perseverență la lecturi. Am avut tăria să citesc până la capăt o carte care nici nu mi-a plăcut. Mulțimea de date, fapte și evenimente, puse alături de multe altele citite de mine despre perioade diferite din istoria omenirii, m-au condus către următoarele concluzii. Omenirea nu a progresat spiritual deloc din zorii istoriei sale până astăzi: dictatorii au existat, există și vor exista, după cum vor exista oameni bogați și oameni săraci, elita puterii și masa mare a oamenilor umiliți și ținuți la limita existenței, legi strâmbe și aplicate și mai strâmb, în interesul celor puternici, nu al dreptății. Vor exista întotdeauna lăcomia, dorința de putere și avere, minciuna, trădarea, lașitatea, violența, cruzimea, nedreptatea. Și atunci?… Până la urmă, parcă ar fi mai bine să nici nu știi aceste lucruri, sau măcar să nu le înțelegi, să nu înțelegi cât de neputincios ești… Vorba ceea: ”Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor va fi Împărăția Cerurilor”. Deci, măcar împărăția aia s-o avem, zic.

     ♦ Sunt recunoscătoare pentru darul de a uita. Nu de a uita de la mână pân’ la gură unde ai pus ceva sau că aveai de făcut ceva (☺), ci de a uita lucrurile rele sau neplăcute care ți se întâmplă uneori. Mă gândesc ce viață grea au aceia care nu uită și nu iartă nimic…

     ♦ Un lucru care îmi place este mirosul de busuioc. Vara cumpărăm busuioc și îl punem la uscat. După ce se usucă, umplu cu busuioc niște pernițe de pânză rară și le așez prin sertarele cu lenjerie și prin șifoniere. Restul îl folosesc, din când în când, la curățenie. Înainte de a aspira covoarele presar câte o mână de busuioc deasupra. La aspirat, covoarele se îmbibă cu parfumul busuiocului și în camere rămâne un miros minunat. Alteori folosesc lavandă uscată, tot în aceste moduri.

~~~~~~~~