PARIS. DE LA NOTRE DAME LA TURNUL EIFFEL

Franța – Paris
Impresii de călătorie

Turnul Eiffel, ziua

Uneori îmi răsfoiesc jurnalele cu impresii de călătorie şi îmi reamintesc momente petrecute prin diverse părți ale Europei. Puteți citi acum cu mine câteva pagini  în care am consemnat impresiile culese la câteva dintre cele mai frumoase obiective turistice în prima călătorie la Paris, într-un alt septembrie.

Nu uitaţi să dați click pe fotografii, pentru mărire !

 

„Azi a fost o zi diferită de celelalte: noroasă, rece, cu reprize scurte de ploaie, nu prea abundentă. Din când în când a mai suflat şi un vântişor rece. Asta nu ne-a oprit să cutreierăm o parte din Paris.

Catedrala Notre Dame, exterior

La Notre-Dame am urcat vreo 400 de trepte pe o scăriţă în melc până în turnul unde Quasimodo bătea clopotul cel mare, prezent acolo. Sus am întâlnit şi înspăimântătorii gargouilles, statui de piatră înfăţişând fiinţe monstruoase, aşezate pe marginile acoperişului.

Catedrala Notre Dame, interior

Am văzut scăriţa pe care cocoşatul a urcat-o pe Esmeralda sus la el (aşa scria pe tăbliţă!), apoi am vizitat în interior catedrala Notre-Dame. E absolut magnifică, nici fotografiile nu sunt destul de grăitoare, doar văzând cu ochii proprii poţi să-ţi faci o idee. Am aprins câte o lumânare pentru sănătatea celor vii şi pentru odihna celor răposaţi, le-am pus la picioarele unui Christ răstignit şi am plecat.

Quasimodo, ușor înfrumusețat

În lateral, peste drum de catedrala Notre-Dame, era un mic local, „A l’hombre du Notre-Dame”, patronat de statuia lui Quasimodo. La o măsuţă aşezată pe trotuar, am mâncat câte o uriaşă clătită, minunată, caldă, cu cremă de ciocolată, mmm !

Am pornit pe jos, pe cheiul fluviului Sena, către muzeul d’Orsay. Puţini buchinişti au înfruntat vremea cam câinoasă, dar tot au fost câţiva şi am cumpărat un CD grozav, cu valsuri musette.

Parterul muzeului D’Orsay

Despre muzeul d’Orsay am să scriu altădată, acum am să amintesc doar că fosta gară, muzeul de azi, are două centre de greutate: galeria impresioniştilor – Monet, Degas, Renoir, Cezanne, Gauguin, Toulouse-Lautrec, Bonnard, Whistler (am văzut-o pe…  mama lui, noroc că nu a fost Mr.Bean pe acolo !) – şi colecţia de sculpturi.

Inscripție din turnul Eiffel

Mai departe, tot pe jos, pe lângă Sena,  până la turnul Eiffel. Dacă nu aş şti că toată fierăraia aia a fost făcută după tehnologia inventată de un român, aş spune că e impresionant, dar nu frumos. În vârf, într-o galerie circulară, sus pe sticlă erau pictate toate capitalele lumii şi distanţa dintre ele şi Paris, turnul Eiffel. Bineînţeles am fotografiat inscripţia pentru Bucureşti. Într-o cameră erau înfăţişaţi, ca la muzeul Madame Tussaud, inginerul Eiffel şi colaboratorii lui, într-un decor de epocă. Am făcut de acolo multe fotografii cu diverse zone şi mari clădiri din Paris. Păcat că a fost atât de înnorat !

Croazieră pe Sena

Coborând, chiar în dreptul piciorului respectiv al turnului Eiffel era portul de unde se pleca în croazieră pe Sena. Ne-am îmbarcat repejor şi am petrecut o oră de vis. Acoperit cu un material transparent, încălzit, cu cască în vreo şase limbi pentru fiecare pasager, pe fond muzical cu şansonete pariziene interpretate de Ch. Trenet, Yves Montand, Edith Piaf , apoi Gershwin ( fireşte, „Un american la Paris”, ce putea fi altceva ?!), vasul ne-a oferit răsfăţ fizic şi spiritual. Am văzut din mers clădiri şi poduri peste Sena cu mare răsunet istoric, muzeul Luvru, La Conciergerie, Pont Neuf, Pont Alexandre III – cel mai frumos dintre podurile de pe Sena – , Le Grand Palais, etc.etc.

Podul Alexandru al III-lea

La Pont Marie am văzut ceva neobişnuit: pe malul apei şi pe pod erau nenumăraţi evrei în costume negre şi cu pălăriile specifice, rugându-se în stilul lor tradiţional. Poate avea vreo legătură cu ceea ce ne-a spus însoţitoarea de bord, să ne punem o dorinţă când trecem pe sub acest pod şi ea se va îndeplini.

Când am revenit la punctul de plecare era ora 20:00. Exact când să debarcăm, turnul Eiffel, aflat în semi-întuneric până atunci, a izbucnit în mii de luminiţe albastre, care au sclipit timp de 10 minute. Asta se întâmplă la fiecare oră fixă, pe tot timpul nopţii. Cu această imagine feerică pe retină, ne-am întors la hotel şi am adormit, zdrobiţi de oboseală, dar încântaţi de această zi, atât de plină.”

Turnul Eiffel, noaptea (La vremea aceea avea luminițe albastre. Acum sunt galbene)

* * *

Urmează ”De la Luvru la Arcul de Triumf”