JURNAL (15/2015) Un film de suflet, covoare și ținute de teatru…

Luni, 19 octombrie 2015. S-a mai scurs o săptămână din viață, apare o nouă pagină de jurnal.

♦ Am trecut de jumătatea lui octombrie, nu mai pot să pretind căldură… Afară e destul de bine, comparând cu începutul săptămânii trecute. În grădină are loc campania de curățare a tuielor, am tuns gazonul pentru ultima oară, am tuns și salcia japoneză, precum și unele dintre tufe. Urmează trandafirii. Tot săptămâna asta vom strânge și instalația de udat.

♦ În bucătărie mai persistă boarea celei de-a doua serii de gem de prune special. E ca în Rai! Ca să nu mai spun că am mai făcut și seria a doua de zacuscă…

♦ În afară de isprăvile culinare am fost și la cinema. Am văzut ”Marțianul” (titlul original ”The Martian”*, regie Ridley Scott), cu Matt Damon în rolul titular. Un film pe sufletul meu, pot spune fără teama de a exagera, că este un film care mă inspiră. Un astronaut rămâne accidental singur pe planeta Marte. Baza nu are prea multe resurse, totuși el reușește să supraviețuiască până când este salvat (adică vreo doi ani). Astronautul este de profesie biolog, botanist, și cunoștințele și inventivitatea lui îl ajută să găsească soluții la problema hranei, la problema supraviețuirii. Inteligența, competența, încrederea, tăria de caracter, tenacitatea, simțul umorului sunt însușirile care îl susțin pe omul despre care pe Pământ se crede, pentru o vreme, că a murit… Pe Pământ, ca pe Pământ… Încăpățânare, neîncredere, lașitate, răzbunare, pe de o parte, strălucirea unor minți care nu se supun regulilor și curajul de a-și asuma răspunderea, de a-și risca viața, pe de altă parte.

* Micul review participă la ”Clubul cinefililor” de la Carmen.

♦ Gânduri de-ale mele.
1. O știre tv de acum vreo trei zile ne spune că ONU a declarat că fermele de animale poluează mediul prea mult și e cazul ca locuitorii planetei să treacă la alimentația cu… insecte și viermi! Da, da! S-au prezentat chiar și rețete cu viermi gătiți ca niște spaghete și insecte prăjite crocant… Bleah! Să știu că mănânc numai iarbă și scoarță de copac, dar n-aș mânca vietățile astea… Ca să nu mai spun că fermele alea erau surse valoroase pentru îngrășăminte naturale, pentru agricultura ecologică…
2. Am cumpărat nu demult niște covoare tip covoare oltenești. Staaau și mă-ntreb: de ce trebuie să importăm covoare din India și din Iran, în loc să relansăm industria covoarelor oltenești?… Nu e nicio deosebire, ba poate ale noastre sunt chiar mai bune .

♦ Momentul în care Kory a fost împroprietărită cu coteț și cu padoc. La vremea aceea scriam:

”De când a mai crescut, Kory și-a luat în serios rolul de câine de pază și capsează nădragii tuturor celor care intră pe poartă !
Nu numai atât, dar, de câte ori se deschide poarta cea mare să iasă mașina, are tentative de evadare. Astfel, s-a trezit proprietareasă pe o frumusețe de curticică, mai exact un padoc placat cu gresie și acoperit cu placă de fibrocarbonat, în care i s-a instalat și căsuța. Bineînțeles, stă închisă numai în cele două împrejurări menționate, altfel, e stăpâna curții. Las’că ajunge ea și pe canapeaua din sufragerie și chiar în patul nostru, dar asta e altă poveste, cu alte fotografii, sau poate filme !”

De atunci, lui Kory i s-a alăturat Bella, în padoc s-a instalat al doilea coteț, iar la exterior s-a delimitat cu gard curtea cățeilor și au fost plantate multe plante.

♦ Fotografia acestei săptămâni este o surpriză pentru doamne și domnișoare. Întrucât a sosit sezonul în care mergem mai des la teatru și diverse alte spectacole, deschid o serie de fotografii cu ținute pentru teatru. Desigur. ținuta va fi aleasă în funcție și de ora la care are loc spectacolul, de rangul spectacolului și teatrului respectiv și, mai ales, de caracteristicile personale (vârstă, fizic).

Sursa foto Ținute pentru teatru

~~~~~~~~