Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (6/2016) O supă grozavă, un film naturalist, fotografii frumoase…

O supă grozavă – minestrone, ”The Revenant. Legenda lui Hugh Glass” – un film naturalist, teatru de Anton Pavlovici Cehov, fotografii frumoase, câini cuminți și rugători…

Luni, 8 februarie, 2016. O săptămână în minus, o pagină de jurnal în plus.

Afară e o vreme frumoasă, așa cum a fost în ultimele câteva zile. Pare că vine primăvara, lucru încântător la prima vedere, dar vine atât de repede că nu poti să nu te gândești că după ea vine vara, cu rigorile ei…

În bucătărie, am adăugat în lista de rețete una de supă minestrone de la Olguța.  O supă grozavă, simți că te saturi numai când citești rețeta!

În casă e cald, e liniște și ordine, e momentul în care sunt numai eu, cu mine și cu gândurile mele.

♦ Mă gândesc și sunt îngrozită de cât de repede am ajuns noi pe marginea prăpastiei… Se lucrează din greu și pe tăcute pentru a aduce o mare lovitură în chiar ființa poporului român: reducerea studiului limbii române, istoriei și geografiei, precum și scoaterea limbii latine din programa de învățământ. Ce vor învăța copiii țării în schimbul lor? Păi, ceva gen ”educație interculturală”. La ce ne mai trebuie cultura noastră ?! 

♦ Sunt recunoscătoare că m-am născut într-o vreme în care culturile altora nu o înlocuiau pe a noastră, ci își aveau locul alături, prin cursurile de limbi și literaturi străine, istoria literaturii universale etc. Har Domnului, generația mea știe evenimente și personaje din istoria românilor și din lumea întreagă, știe să localizeze pe o hartă orice oraș sau formă de relief importante de pe Terra, cunoaște și iubește scrieri din literatura română și cea universală și multe, multe altele. Asta înseamnă o minte deschisă și un suflet bogat. 

Am ajuns cu lectura la ultimul volum din cele 11 ale lui Cehov, volumul de teatru. M-am pregătit sufletește pentru el așa cum m-aș fi pregătit să merg la un spectacol de teatru în premieră! Să spun că iubesc piesele lui Cehov este prea puțin, dar dacă aș spune mai mult aș ocupa prea mult spațiu aici. Poate în altă pagină de jurnal.

 Filmul săptămânii a fost pentru mine „The Revenant. Legenda lui Hugh Glass”. Nici trailerul, nici comentariile de la Globul de aur, nu m-au atras către acest film. Aflând însă că este în strânsă concurență la premiile Oscar 2016 cu The Martian (film care mi-a plăcut foarte mult), am vrut să-l văd, ca să pot face o comparație. Două filme despre supraviețuire, unul în viitor (Marțianul), celălalt în trecut – în secolul al XIX-lea.

În The Revenant, eroul principal, Hugh Glass, interpretat de Leonardo DiCaprio, face parte dintr-un grup de vânători aflați pe teritoriul indienilor. Este atacat și mutilat de o ursoaică cu pui. E transportat de tovarășii săi până la poalele munților. De aici, este imposibil să continue drumul. Grupul pleacă și cu muribundul rămân doi tovarăși și fiul său. Unul dintre cei doi, John Fitzgerald, interpretat de Tom Hardy, îl ucide pe fiul lui Glass și îl convinge printr-un tertip pe celălalt să-l părăsească pe rănit. Tot restul filmului înfățișează, cu un naturalism excesiv și dezgustător, peripețiile lui Glass până când ajunge să-l reîntâlnească pe Fitzgerald și să se răzbune pe el. Când nu mănâncă mușchi de copac, eroul mănâncă, foarte la vedere, măduvă dintr-un schelet întâlnit pe drum, pește crud, carne crudă. Totul se întâmplă în noroi, în zăpadă sau în apă. Afară ori plouă, ori ninge, ori e furtună, ori e viscol. Peisajele sunt impresionante, dar nu frumoase ci copleșitoare spre sinistre. Ca să nu înghețe, eroul se vâră, în pielea goală, în burta unui cal din care scoate întâi, tot foarte la vedere, mațele și ce mai era înăuntru. Și așa mai departe.

Povestea e simplistă. DiCaprio, oricât se încruntă, geme și răcnește, oricât sânge îi iese clăbuci pe gură și puroi din piele, nu reușește să exprime mare lucru. Ochii săi nu exprimă nimic, aș spune că mult mai convingător e Tom Hardy, mai ales când vorbește despre visul său de a avea o bucată de pământ în Texas. Singurele aspecte pentru care eu aș da Oscar acestui film sunt imaginea și sunetul. Dar eu nu sunt juriul, așa că orice surpriză este posibilă, mai ales că nominalizările sunt multe…

 O preferință de-a mea: garofițele Elegance, atât de înmiresmate și frumos colorate.

Dintre multele fotografii de pe internet care mi-au plăcut în mod deosebit, una de la Mihaela Dămăceanu

Rosu

~~~~~~~~

Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!

15 răspunsuri la “JURNAL (6/2016) O supă grozavă, un film naturalist, fotografii frumoase…”

Multumesc frumos, Zina, ma bucur ca ti-a placut muscata! Sunt bloggeri foarte talentati la fotografie, Dani fiind printre primele exemple ce imi vin acum in minte. Eu sunt inca un invatacel, dar fotografia aceasta mi s-a parut printre cele mai reusite din ce am facut eu. Nu am vazut The Revenant, chiar il aveam printre dorinte desi nici pana acum nu am citit pareri prea bune 🙂 Martianul mi-a placut si mie si baietilor mei. Aseara ne-am uitat la Ultima statie, mi-a mers la suflet.
O saptamana frumoasa, draga Zina!

Apreciază

Minestrone e o supa groasa si satioasa, asa cum imi place si mie 🙂 Nu mai e nevoie de felul doi, mai ales daca ai o paine buna alaturi.
Despre fimul asta am auzit pareri impartite, pro si contra. Din ce scrii tu, Zina, cred ca n-o sa-mi placa. Prea multa violenta. O sa caut mai bine sa vad ‘ Martianul ” 🙂
Imi pare atat de rau, ca invatamantul romanesc se schimba si nu in bine …
Zile frumoase, draga mea !

Apreciază

Mi-a placut 🙂 Mai ales ca au fost si ceva cartofi acolo, pe Marte. Dar intre noi fie vorba, nu prea semanau a tufe de cartofi plantele cu pricina. Parca erau apretate 🙂

Apreciază

Draga Zina, scopurile sunt mult mai perfide, scopul multiculturalismului si impanzirea Europei de catre non europeni e pt a distruge identitatile etnic nationale, pt ca daca nu te mai identifici ca roman/german/etc e mult mai usor sa accepti un unic guvern mondial si o noua ordine mondiala.
Deja statele nu mai au suveranitate si aparent sunt conduse de UE, in fapt sunt conduse de societati secrete de genul Bilderberg (dar nu numai) care au trasate niste planuri de sute de ani (cazul celebrei societati secrete Illuminati din Bavaria care s-a infiltrat ulterior in masonerie) planuri are se implinesc la litera.
Ceea ce face acest guvern nu e ceva ce se intampla doar in Romania, de fapt sunt marionetele lui Sorros, mare sustinator al noii ordini mondiale, se rescrie istoria sub ochii nostri si sub ochii nostri Hristos e eliminat din societate pt ca nu e corect politic fata de musulmani, sa nu cumva sa ii ofensam.
Intre timp cine isi pune astfel de intrebari e catalogat ca rasist sau xenofob iar multi nici nu isi bat capul cu asa ceva si dau drumul sa se uite la Maruta fara sa isi dea seama ca sunt exact tipul de cetatean dezirabil, cetateanul usor de manipulat prin paine si circ.

O saptamana frumoasa sa ai!
Si mie imi plac garoafele 🙂

Apreciază

Da, în general se cunosc aceste lucruri, dar nu există o reacție la ele… Vorba ta, lumea preferă să se uite la Măruță și la Dan Negru și la mulți, mulți alții asemenea.

Săptămână frumoasă, Luiza! 🙂

Apreciază

Cum nu am vazut niciunul din filmele mentionate, nu ma pot pronunta…As putea spune ca l-am vazut pe Leonardo di Caprio in
multe filme,si mai vechi si mai noi,in care interpretarea lui mi-a starnit admiratia; nu le voi enumera,dar am convingerea ca merita Oscar-ul demult .(sunt alte ”ratiuni” pentru care a fost ocolit !)
Imi pare rau,dar cred ca alunecam deja in ireversibilul prapastiei, ce limba si literatura romana,sau literatura clasica si moderna
universala,ce istorie a romanilor si a Romaniei,ce geografie, pentru ce ?!
Niste floricele si doua inimi calde de cateluse,te mai invioreaza !
Saptamana senina,draga Zina !

Apreciază

Pentru ce ar putea lua Oscarul, caci in afara de exercitii fizice si cateva replici, altceva nu face Leo in film, apoi pentru imagine poti premia mai degraba un film de pe National Geographic sau alt canal specializat pe documentare din natura. Se poate ca actorul sa faca depresie daca ar rata si acum Oscarul, dar ca rol aici nu exprima mai nimic artistic. L-am apreciat mai mult in „Marele Gatzby”, chira daca regia a ales neinspirat imaginea 3D, dar a fost un rol mare si l-a prins…

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.