Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (9/2016) O muzică sentimentală și un film fără perdea

Muzica sentimentală a lui Harry Nilsson, un film ce surprinde prin indecența lui vizavi de actorul principal, o părere de mare bun simț despre istorie, jocuri și căței și un blog ”nou”.

Luni, 29 februarie 2016. S-a mai dus o săptămână, apare o nouă pagină de jurnal.

A fost o săptămână cu vreme bună pentru data asta, cu mult soare, dar a și plouat puțintel. Acum este înnorat și se pare că a plouat și va mai ploua. Noroc că plouă mărunțel și liniștit și nu e frig.

În grădină salciile au pornit hotărât pe drumul trezirii la viață, și nu numai ele. Au înmugurit și forsiția și cornul siberian. Celelalte stau cumințele și așteaptă să fie sigură sosirea primăverii.

În casă e cald, curat și liniște, iar eu scriu la jurnal ascultând muzica lui Harry Nilsson (creator și al nemuritorului ”Without you”). Mi-a plăcut nespus de mult filmul animat ”Oblio”, atât pentru ideile profunde exprimate pe înțelesul copiilor – adresându-se nu numai celor mici ci și adulților – , cât și pentru muzica sa minunată.

Săptămâna asta am văzut la cinema Dirty Grandpa (2016), tradus la noi ”Bunicul dezlănțuit”, cu Robert De Niro în rolul titular. Admirația mea este totală pentru talentul extrem de versatil al acestui actor, mare și în roluri dramatice (Vânătorul de cerbi, Taxi Driver) și în filme de acțiune (Nașul II, The Score), în filme romantice (Falling in Love) sau în comedii (seriile cu Nașul la psihiatru sau Socrul de coșmar). Am fost totuși surprinsă de faptul că el a acceptat să fie vioara întâi într-un film cu atât de multe scene și replici indecente, chiar dacă ele au stârnit râsul spectatorilor. Parcă nu i se potrivește unui actor atât de mare… Dar banul dictează – și bănuiesc că filmul a adus încasări frumușele.

O idee din carnetul de însemnări al lui A.P.Cehov nu îmi dă pace.

”Istoria n-ar trebui să fie istoria regilor și a războaielor, ci istoria ideilor.”

Chiar așa! Tare puțin ni s-a spus la școală despre apariția concepțiilor filozofice, a curentelor artistice, despre marile descoperiri științifice sau geografice. Doar uneori câte un profesor, într-un moment de bunădispoziție, ne mai spunea câte ceva cu caracter mai mult anecdotic. În manuale, arareori apăreau asemenea informații și acelea scrise cu litere mici. Acum cred că nici de atât nu au parte elevii. Poate cei care au un profesor pasionat de meseria lui, dar câți or mai fi din ăștia?!

Un lucru care îmi place: să joc pe net jocuri Hidden Objects; îmi pun în alertă în mod distractiv atât cunoștințele de limba engleză cât și spiritul de observație. Firește, contează și viteza de reacție.

Și o fotografie de pe Internet, de la Mihaela Dămăceanu, care a făcut o mare schimbare: și-a mutat blogul pe platforma WordPress și pe domeniu propriu. Acum, blogul ei se numește Blog de familie și te întâmpină cu această fotografie:

welcome

~~~~~~~~

Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!

12 răspunsuri la “JURNAL (9/2016) O muzică sentimentală și un film fără perdea”

Șă mă plâng că nici măcar vârsta de bronz nu este scutită de aluzii sexuale ?! Sau că nici măcar bunicii nu mai sunt la locul lor ?! Am văzut traillerul la cinema si m-a șocat !
Am ales ”Heil, Cezar!” al fraților Cohen, o comedie de modă veche, cu aluzii subtile, decorativă ca reconstiuire a epocii de aur a Hollywood-ului. Eu am mai chicotit dar în rest în sală, nimic, încât încep să mă întreb la ce stimuli mai raspunde acum simțul umorului românesc ?! probabil la vulgaritățile din peliculele fără perdea …

Apreciază

Chiar mâine avem de gând să vedem ”Ave, Cezar”!

Cât despre bunici… Mă întreb cu ce ochi și-or fi privit bunicii lor copiii care au văzut filmul…
Și da, mai toți spectatorii au râs cu mare poftă la porcăriile din filmul cu bunicul. 😦

Apreciază

Draga Zina, ce s-a schimbat curtea ta, s-a invesmantat in haine de primavara!
Si mie imi plac jocurile acelea cu hidden objects! 🙂
Eu nu prea cred in talentul actorilor, cred ca rolul face totul, personajul nu actorul, adica personajul din film e cel care il consacra pe actor nu invers, stiu ca ideile mele sunt ciudate dar asa gandesc de ani de zile :))
Nu imi place de niro, am vazut Last Vegas cu el si alt „mare” actor Morgan Freeman unde erau atat de multe replici indecente incat m-am scarbit si mai mult de „crema” actorilor.
Iti doresc o primavara minunata plina de bucurii si soare!
S-a nimerit frumos data jurnalului in aceasta luna, 29 februarie!! o sa avem ceva de asteptat pana o sa putem sa scriem iar jurnalul pe aceeasi data! 🙂
Pupici!

Apreciază

Numai bine o sa se trezeasca gradina la viata dupa ploicica cea marunta 🙂 Ce-mi plac ramurile de salcie … mai ales cele de salcie japoneza. Cu atat mai mult cu cat nu am multe salcii in imprejurimi.
Imi amintesc si eu de povestile dascalilor, mai ales cei de istorie si-au lasat amprenta in amintirile anilor de scoala … Alt aluat de oameni.
Cat despre filme, in ultima vreme constat ca sunt tot mai greu de multumit. Comediile bune sunt foarte rare. Mai bine un film de desene animate 🙂
Primavara frumoasa, Zina ! Cu drag !

Apreciază

Un bun venit primaverii din gradina ta !
Cat priveste „umorul” din replicile din filme,uneori e bine ca nu se traduc intocmai injuraturile,replicile vulgare,ca si asa ni se
„vestejesc urechile”,de ce-i distreaza pe majoritatea spectatorilor ! Mie nu-mi place Robert de Niro,desi il admir in anumite
roluri.Nu am vazut niciunul din filmele mentionate,pentru ca am gasit altul,mai vechi,cu Robert Redfort !
In sfarsit am aflat de la tine,Zina,numele cantaretului si compozitorului care ne-a incantat in minunea de film,ce se numeste
„Oblio” !!! Se reiau toate ….,dar asta nu !
Da,sunt de acord de data asta ca APCehov are dreptate !Nu cred ca scoala din viitor,ii va indruma pe elevi in directia buna,
mai ales in domeniul Istoriei ?!
Iti doresc,draga Zina,un 1 Martie fericit !

Apreciază

Știu, Mihaela, am trecut prin asta de mai multe ori decât îți închipui. Am fost tare neastâmpărați! 😀 Acum, însă, cred că ne-am așezat definitiv.

Am ajuns, la un moment dat, atât de expertă în mutat, încât am împachetat în trei zile absolut tot ce conține un apartament cu trei camere, locuit de doi adulți și un copil. Despachetatul în noua locuință a durat un pic mai mult, dar nu mai mult de o săptămână…

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.