JURNAL (14/2016). Aniversarea celui drag și flori primăvăratice

Luni, 04 aprilie 2016.

♦ Afară sunt temperaturi de primăvară, la ora asta, dar aspectul cerului este al unei zile de vară călduroase.

♦ În grădină ți-e mai mare dragul să privești, am pus flori în jardiniere și am mai făcut diverse lucrări, așa că îți vine să stai mai mult pe afară decât în casă.

♦ Săptămâna asta a fost foarte plină de activități casnice. Am sărbătorit ieri ziua soțului meu. După îndelungi dezbateri am hotărât să facem aniversarea acasă și nu la restaurant, ca să profităm și noi și invitații de frumusețea timpului și a grădinii. E drept că a fost mult mai obositor, dar a meritat. Cu ocazia asta, am terminat și curățenia de Paște și amenajarea anuală a grădinii, ceea ce ar fi durat mult mai mult dacă nu era petrecerea de ieri. E drept că am avut și o ajutoare care a făcut cele mai grele treburi, altfel nu aș fi reușit.

Ne-am simțit cu toții excelent, chiar dacă eu m-am obosit teribil. Cât m-aș fi obosit, însă, dacă nu m-ar fi ajutat tot timpul, la servit și la strâns, băiatul meu și fata unor prieteni. Să-i pupe mama pe ei de furnicuțe harnice!

♦ Filme sau alte spectacole firește că n-am văzut, dar tot am mai tras cu ochiul la Campionatul mondial de patinaj artistic. E drept că am văzut unele transmisiuni pe jumătate și altele deloc, dar am avut mulțumirea să-l admir pe favoritul meu, spaniolul Javier Fernandez. Iată programul său liber, care i-a adus medalia de aur, deși după programul scurt era al doilea clasat.

♦ Cu toată treaba pe care am făcut-o săptămâna asta, tot am început să citesc, pentru mine, o carte. Nu știu cum s-a făcut că, deși o aveam în bibliotecă, nu am citit ”Viața lui Pi” de Yann Martel. Nu am văzut nici filmul, deși am auzit numai lucruri bune despre el. E prematur să-mi spun părerea despre carte, sunt abia la început. Pot să spun cu siguranță că mă surprinde plăcut stilul în care exprimă unele idei prin intermediul personajelor sale. Iată un exemplu:

Rinocerii sunt ființe sociabile și, când l-am luat pe Peak, un mascul tânăr, dădea semne că ar suferi de izolare și mânca din ce în ce mai puțin. Ca o măsură de urgență, până s-ar fi găsit o femelă, Tata s-a gândit să vadă dacă nu s-ar putea  obișnui cu caprele. A mers de minune. Peak și turma de capre erau de nedespărțit, chiar și după ce a sosit Summit. Acum, când rinocerii se îmbăiau, caprele stăteau în jurul bălții pline cu nămol, iar când caprele pășteau într-un colț, Peak și Summit le păzeau…

Domnul Kumar… arătă spre groapă:

– Dacă am avea politicieni ca aceste capre și rinoceri, am avea mai puține probleme în țară… Din nefericire avem un prim-ministru care are platoșa unui rinocer, fără a avea și bunul simț al acestuia.

♦ Chiar dacă am fost atât de ocupată, nu am omis să vizitez blogurile care îmi plac. Am văzut multe lucruri frumoase, dar vreau să păstrez aici, în jurnalul meu, una dintre fotografii, de la Doru. Mi-a plăcut mult, fiindcă îmi amintește de copilăria mea, când copiii practicau sport pe oriunde găseau un locșor liber, jucau jocuri în aer liber și habar nu aveau de jocurile de pe computer. Pe vremea aia, nu se punea problema dacă ai luat bacul sau dacă ai intrat la facultate (de stat, că altele nu erau), ci cu ce medie le-ai luat, adică dacă era peste 9 sau sub 9…

Adevărat joc de copii…

~~~~~~~~

Pentru că suntem la început de lună, trimit îmbrățișarea mea virtuală către Antoaneta. Să nu căutați la ea rețete de bucătărie, dar pe blogul ei se găsește multă hrană pentru sufletul de femeie!

Inițiatoarea acțiunii lunare Virtual Hug este Cristina.

Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!