Luni, 09 mai 2016.
Mi-am propus, pentru această pagină, să urmez mai fidel rubricile jurnalului original, ”Jurnalul unei femei simple”. Să vedem ce-o ieși…
♦ Afară este înnorat, bate un vânticel ușor, au și căzut câțiva stropi de ploaie și este destul de frig.
♦ Chiar dacă, din a doua zi de Paște (2 mai) a plouat peste măsură (sau mai ales pentru că…) grădina arată superb, înverzită și înfrunzită ca niciodată. A fost și mai și, dar sâmbătă, cu forțe reunite, într-o pauză de ploaie, a fost tuns gazonul și s-a mai pierdut aspectul de junglă.
♦ În casă e ordine, liniște și pace. În bucătărie domnesc ecourile ovațiilor smulse audienței de frittata. Trebuie să respect cererea consumatorilor și să le fac din nou, cât de curând!
♦ Sunt îmbrăcată într-o cămașă de noapte roz cu dantelă și halat de casă roz cu tivuri și nasturi albe. Mi-e tare drag halatul ăsta, mi l-a ochit soțul meu la Budapesta, când eu răscolisem tot magazinul (numai de halate!), iar el l-a văzut din prima pe ăsta. L-am probat și îmi venea perfect, iar calitatea este impecabilă.
♦ Ascult un stick pe care am înregistrat multe ore de muzică a lui Charles Aznavour, cel atât de mititel și urâțel, dar cu o voce atât de caldă, vibrantă, senzuală…
♦ Mă gândesc cât de adevărată este afirmația ”Omul propune și Dumnezeu dispune”. Anul trecut am plănuit două voiaje și a ieșit… un al treilea. Ce-om mai face anul acesta?…
♦ Sunt recunoscătoare (zi de zi) soțului meu că nu m-a lăsat să mă usuc la bloc, după ce am revenit de pe meleaguri mai aerisite și mai înverzite, și a insistat până când am luat casa aceasta în care locuim. Grădina e un Rai pentru toată familia și toți prietenii noștri. E drept că e mai greu și mai costisitor să întreții o casă ”pe pământ” decât un apartament de bloc, dar… merită din plin!
♦ Sper să fim sănătoși cât mai mult timp, ca să ne bucurăm de ceea ce facem pentru noi și pentru copilul nostru.
♦ Citesc ultimele pagini din ”Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu, roman pe care îl recitesc pentru a-l povesti pe blogul cu povestiri. Sincer, mi-a fost cam greu… L-am citit prima oară în clasa a XI-a sau a XII-a și atunci m-a susținut curiozitatea. Acum… aș spune doar că e un roman ușor desuet.
♦ Totuși, un citat din romanul cu pricina, cuvintele profetice ale tatălui eroului principal:
În aceeași clipă însă își aduse aminte atât de clar ca și cum le-ar fi auzit acuma întâia oară, cuvintele pe care i le-a spus tatăl său odinioară, în Năsăud: ”Să-ți faci datoria totdeauna și nu uita niciodată că ești român!” Își amintea perfect nu numai glasul, ci și intonația exactă: ”Niciodată” și ”român” le-a rostit apăsat, ca o subliniere, iar în ”român” a pus cel puțin trei ”r”…
♦ Un lucru care îmi place: să dezleg rebusuri și integrame, fie din revistele de profil, fie de pe Internet – jocurile tip Trivia.
♦ O fotografie fermecătoare, care mi-a plăcut mult , de pe Internet, de la Alice
~~~~~~~~
Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!
JURNALUL ZINEI 
11 răspunsuri la “JURNAL (17/2016) Grădina verde și marea albastră”
Imi place cum vorbesti de Raiul vostru! A locui intr-o casuta schimba cumva perspectivele.
Chiar daca este cumva mai complicat de gestionat. Dar cred ca efortul merita.
Mi-a placut enorm poza cu farul. Nu cred ca am mai vazut o astfel de dinamica pe o imagine! Mi-am salvat-o si eu.
Seara frumoasa, draga Zina si cat mai multa inspiratie! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
Da, una peste alta, sigur merită.
Și mie îmi place mult poza.
Seară frumoasă și ție, Suzana!
ApreciazăApreciază
„Omul propune si Dumnezeu dispune” imi place si mie. Si-mi mai place una: „Daca vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa râdă spune-i planurile tale de viitor” (Woody Allen) :)) In ceea ce ma priveste, cred ca Dumnezeu are un foarte dezvoltat simt al umorului in ultimul timp, incat sunt aproape epuizata. :))) Sau… ma iubeste pentru ca sunt o buna comediana si-l distrez de numa’-numa’ cu planurile mele. :))
Va doresc sa fiti sanatosi si viata armonioasa sa va fie!
Iti doresc, cu drag, o saptamana cat mai frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
Mda… Cred că și noi îl cam distrăm… 😦
Să fiți și voi sănătoși, dragă Diana! Numai bine!
ApreciazăApreciază
Liniste, calm si amintiri frumoase se raspandesc din jurnalul tau, Zina, intr-o mireasma de gradina vie, cu vagi arome de fritatta!
Tinuta, o dulceata, bantuie placute amintiri de Budapesta; si, ceea ce e real, inspiratia si insistenta sotului tau, de a va oferi o casa cu gradina, placuta si muncita mereu !
Altfel se aude Aznavour sau alt maestru, in aceste conditii…
Zile senine, draga Zina !
ApreciazăApreciază
Așa e, dragă Natalia, ai dreptate întru totul. Să ne dea Dumnezeu sănătate, să ne bucurăm de toate, cu prietenii și rudele alături de noi! 🙂
Zile senine și sănătate! 🙂
ApreciazăApreciază
Sigur ca merita sa locuiesti in casuta ta cu gradina 🙂 Bradutul impodobit de conuri e tare frumos si cred ca nici ce-i in jur nu se lasa mai prejos. Imi place ideea frittatei, dar n-am tigaie care sa intre in cuptor. Chiar ma gandeam ieri ( am facut o omleta ), ca ar trebui sa intorc omleta si sa o dau la cuptor intr-o tavita ceramica. Dar cum ma grabeam, am taiat-o in doua si am intors-o cu paleta. Bun si-asa 🙂
Eu sper sa nu imi incurce cineva planurile de vacanta, ce e jale 🙂 N-am curaj sa o iau de la capat.
Toate cele bune, Zina !
ApreciazăApreciază
Tigaia folosită e una care a avut coadă, dar i-am scos-o (e drept că era prinsă în șuruburi, nu turnată) exact ca să o pot introduce în cuptor. Merită, fiindcă are fundul foarte gros și nu se arde nimic niciodată. În plus, o folosesc des, pentru că prefer alimente coapte în loc de prăjite.
Cu planurile de vacanță… Și pe mine mă demoralizează foarte rău schimbările produse din cauze exterioare nouă.
Numai bine, dragă Dani!
ApreciazăApreciază
Zina, ce drag si ce dor imi faci de casuta. Imi si imaginez acuma curtea voastra cu verdele gazonului sclipind si parca erau si pietricele albe pe margine langa jardiniere. A pus Dani un link cu trandafiri catarotori pe balcon si tot mi se plimba prin minte. Dar mie mi se plimba prea multe! Mi-a placut cum ii multumesti zi de zi sotului tau, sper ca a citit si dumnealui. Si mi-a placut tot jurnalul si valurile marii si halatul. Padurea Spanzuratilor am cititt-o cam greut si la vremea ei. Camil Petrescu a fost iubirea mea in literatura noastra, parc-as mai citi Patul lui Procust. Week-end placut, draga Zina!
ApreciazăApreciază
Mihaela, îmi pare bine că ți-a plăcut această pagină de jurnal. Eu voi reciti sigur Patul lui Procust, fiindcă îl voi povesti aici, într-un viitor nu prea îndepărtat.
Weekend plăcut, draga mea!
ApreciazăApreciază
[…] Pagina 32. 09.05 Grădina verde și marea albastră […]
ApreciazăApreciază