BARCELONA. PARCUL GUELL

Spania – Barcelona

Impresii de călătorie.

 

Eusebi Güell, generos Mecena pentru Antoni Gaudí, a folosit talentul creator al tânărului arhitect și pentru alte proiecte ale sale, în afară de palatul Güell. 

El a cumpărat în nord-estul Barcelonei un deal golaș, în apropierea vechii reședințe a familiei Güell, în care astăzi este o școală. A intenționat să creeze pe deal un cartier rezidențial, în care 60 de case să fie scufundate într-o grădină luxuriantă. În mod ciudat, planul inițial a eșuat. Nu s-au construit decât două case, în schimb parcul Guell a înflorit ca un adevărat monument, fiind astăzi mândria Barcelonei și obiectiv aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO. Intrarea în parc este liberă.

 

Cel care face turism in Barcelona și vrea să viziteze parcul Guell, să asculte sfatul meu. Călătorule, nu începe vizita de la poarta principală ! Ia metroul, Linia 3, până la stația Vallcarca. De acolo mergi la strada Baixada de la Gloria, o stradă lungă, dreaptă și abruptă, cu lungi porțiuni în care osteneala celor care urcă e ușurată de scări rulante. Strada duce până în vârful dealului, unde se află punctul cel mai înalt al parcului Güell, Mirador. De aici se observă o vastă panoramă a Barcelonei. Toată vizita va continua coborând și nu urcând, astfel că oboseala va fi cu mult mai mică. Ieșind din parc pe poarta principală, vei ajunge repede (tot coborând) la stația de metrou Lesseps.

Parcul este înconjurat de un zid sinuos, împodobit pe coamă cu placi de faianță viu colorate, montate în tehnica trencadis. Intrarea principală e străjuită de două pavilioane, unul fiind azi clădirea cu birouri, iar celălalt – magazinul de suveniruri. De la intrare, două scări șerpuite duc spre sala cu coloane. Între scări, paznicii intrării, faimosul dragon și șarpele ce apără și culorile catalane. Toate acestea, precum și zidul ce delimitează scările sunt placate în tehnica trencadis.

Sala cu coloane e un spațiu extrem de răcoros și umbrit, ce fusese planificat să fie piața și locul de întâlnire al locuitorilor cartierului. Acum este locul în care vânzătorii ambulanți neautorizați vând bijuterii din turcoaz, cu un ochi la cumpărător și un ochi după poliție. În spatele coloanelor, în deal, este un mare rezervor de apă, conceput pentru a combate ariditatea inițială a terenului. Tavanul sălii este, în același timp, podea pentru o terasa neasfaltată, mărginită de o lungă bancă sinuoasă, îmbrăcată și ea în mozaicuri din cioburi de faianță colorată. Coloanele sunt goale pe dinăuntru, astfel că, atunci când plouă, apa este absorbită de terenul nisipos al terasei și este condusă prin coloane și conducte în rezervor. Dacă acesta se umple până la refuz, surplusul de apă se scurge prin gurile dragonului și șarpelui.

Mai menționez galeriile de plimbare, umbroase și răcoroase, cu coloane înclinate semănând cu trunchiurile palmierilor,   vegetația uimitoare a întregului parc și casa în care a locuit Gaudí, casă despre care voi scrie săptămâna viitoare. Până atunci, priviți fotografiile, dar nu ratați nici filmulețul de la sfârșit !

Urmarea aici