România – Dunărea
Impresii de călătorie.
Oridecâteori pornim spre Budapesta și Viena, ca să ieșim din România, călătorim întâi de la București la Timișoara pe acel drum care este, pe o mare distanță, mai mult sau mai puțin paralel cu Dunărea.
Îmi place mult acest fluviu. Până când s-a dat în folosință autostrada Soarelui, când mergeam în vacanțe la Marea Neagră alegeam întotdeauna ”drumul vechi”. Ne plăcea să trecem Dunarea cu bacul, să fim aproape de apa impunătoare și fermecătoare în același timp.
Am amintiri de neuitat și dintr-un drum către Corabia, de care ne amintim și eu și soțul meu, cu mare drag. A fost într-o zi de mai superbă, caldă, dar nu exagerat de caldă, senină, însorită, iar apele Dunării parcă erau făcute din aur lichid.
Nici ziua de septembrie în care am făcut fotografiile ce urmează nu a fost rea deloc, deși au mai apărut niște norișori din când în când. Atât cât să mai uităm de arșița soarelui, nemilos și în acea zi de toamnă (zice-se că în septembrie ar fi toamnă !).
Dar las să vorbească mai departe fotografiile.
24 de răspunsuri la “LA DUNĂRE”
Inceputul toamnei e cea mai buna perioada pentru a face calatorii, spun eu 😉
ApreciazăApreciază
Intradevar ,amintiri de neuitat,frumoase fotografii!
Weekend de poveste!
ApreciazăApreciază
Frumoase impresiile de calatorie. Drumul vad ca este „condimentat” si cu tuneluri…
Si mie imi place fluviul, desi cu vazutu mai putin. Mai mult imagini pe bloguri. Dar e bine si asa! 😀
Un weekend excelent, draga Zina!
ApreciazăApreciază
Cand citesc „Dunare” in minte-mi apare, intotdeauna, si amintirea drumului catre mare – si culegerea de scoici. 🙂
Imaginile imortalizate de tine imi „agita” nostalgiile. 🙂
Iti doresc, cu drag, weekend minunat!
ApreciazăApreciază
Și mie îmi place exact perioada asta! ☺
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, asemenea, Iulisa!
ApreciazăApreciază
Da, Suzana, e bine și așa! În fond, nu putem să le vedem pe toate ”pe viu”!
Weekend minunat!
ApreciazăApreciază
Și ale mele se agită când văd articolul :))
Weekend excelent!
ApreciazăApreciază
Imaginile sunt absolut superbe,din păcate nu am ajuns acolo!
Îți doresc un weekend cât mai frumos,Zina!
Îmbrățișez cu drag și mulțumesc de vizită!
ApreciazăApreciază
Locurile sunt mult mai frumoase decât în fotografii, crede-mă!
Weekend frumos, Elena!☺
ApreciazăApreciază
Superbe!
ApreciazăApreciază
Realitatea e și mai frumoasă!
ApreciazăApreciază
Cred ca in '90 am fost pe acolo ultima data … asta e! :((
Iti doresc un weekend minunat Zina draga! ❤
ApreciazăApreciază
Faine poze! Cel mai mult imi place imaginea cu tunelul.
ApreciazăApreciază
Stii ca eu sunt din Calarasi si mi-ai trezis asa niste duiosii in suflet! La Chiciu mergeam des in copilarie. De multe ori nu treceam cu bacul, mai mult admiram apa si ne linisteam urmarind curgerea ei lina. Pe drumul vechi spre mare nu am mai mers de prea multi ani, dar imi amintesc ca este foarte frumos si pitoresc.
ApreciazăApreciază
Gand in gand 😉
ApreciazăApreciază
Și eu doc dorul unor locuri prin care am trecut, dar nu le-a revăzut demult…
Numai bine, Ella!
ApreciazăApreciază
Sunt bucuroasă că au ieșit bine pozele, fiindcă le-am făcut din mers, unele chiar prin parbriz.
ApreciazăApreciază
Bine ai zis! E minunat să urmărești apa Dunării cum curge și să simți cum te cuprinde liniștea!
ApreciazăApreciază
☺
ApreciazăApreciază
ce frumos arata! sper sa ajung si eu, candva… 🙂
ApreciazăApreciază
Daa,sunt frumoase imaginile surprinse de tine,care iti amintesc de clipele de bucurie,de
liniste,traite atunci !Dar nimic nu poate inlocui sentimentul,parca de exaltare,cand esti langa Ea,mareata Dunare,uneori calma si aurie in soare,alteori zbuciumata si infricosatoare.Am petrecut mult timp la Dunare,mai aproape de varsare,in copilarie si prima tinerete(!):nu poate fi uitat clipocitul molcom,ca o mangaiere,cand e blanda…
Frumoase amintirile tale,draga Zina,si ale tuturor celor ce au vazut-o si simtit-o !
ApreciazăApreciază
De ce n-ai ajunge?! Totuși, Dunărea e la doi pași, față de alte locuri.
ApreciazăApreciază
E o mare plăcere să văd că ți-am deșteptat amintiri dragi!
ApreciazăApreciază