Categorii
România

LA DUNĂRE

România – Dunărea

Impresii de călătorie.

dunarea-1
Oridecâteori pornim spre Budapesta și Viena, ca să ieșim din România,   călătorim întâi de la București la Timișoara pe acel drum care este, pe o mare distanță, mai mult sau mai puțin paralel cu Dunărea.

Îmi place mult acest fluviu. Până când s-a dat în folosință autostrada Soarelui, când mergeam în vacanțe la Marea Neagră alegeam întotdeauna ”drumul vechi”. Ne plăcea să trecem Dunarea cu bacul, să fim aproape de apa impunătoare și fermecătoare în același timp.
Am amintiri de neuitat și dintr-un drum către Corabia, de care ne amintim și eu și soțul meu, cu mare drag. A fost într-o zi de mai superbă, caldă, dar nu exagerat de caldă, senină, însorită, iar apele Dunării parcă erau făcute din aur lichid.
Nici ziua de septembrie în care am făcut fotografiile ce urmează nu a fost rea deloc, deși au mai apărut niște norișori din când în când. Atât cât să mai uităm de arșița soarelui, nemilos și în acea zi de toamnă (zice-se că în septembrie ar fi toamnă !).
Dar las să vorbească mai departe fotografiile.
dunarea-2
dunarea-3
dunarea-4
dunarea-5
dunarea-6
dunarea-7
dunarea-8

 

24 de răspunsuri la “LA DUNĂRE”

Frumoase impresiile de calatorie. Drumul vad ca este „condimentat” si cu tuneluri…
Si mie imi place fluviul, desi cu vazutu mai putin. Mai mult imagini pe bloguri. Dar e bine si asa! 😀
Un weekend excelent, draga Zina!

Apreciază

Cand citesc „Dunare” in minte-mi apare, intotdeauna, si amintirea drumului catre mare – si culegerea de scoici. 🙂
Imaginile imortalizate de tine imi „agita” nostalgiile. 🙂
Iti doresc, cu drag, weekend minunat!

Apreciază

Stii ca eu sunt din Calarasi si mi-ai trezis asa niste duiosii in suflet! La Chiciu mergeam des in copilarie. De multe ori nu treceam cu bacul, mai mult admiram apa si ne linisteam urmarind curgerea ei lina. Pe drumul vechi spre mare nu am mai mers de prea multi ani, dar imi amintesc ca este foarte frumos si pitoresc.

Apreciază

Daa,sunt frumoase imaginile surprinse de tine,care iti amintesc de clipele de bucurie,de
liniste,traite atunci !Dar nimic nu poate inlocui sentimentul,parca de exaltare,cand esti langa Ea,mareata Dunare,uneori calma si aurie in soare,alteori zbuciumata si infricosatoare.Am petrecut mult timp la Dunare,mai aproape de varsare,in copilarie si prima tinerete(!):nu poate fi uitat clipocitul molcom,ca o mangaiere,cand e blanda…
Frumoase amintirile tale,draga Zina,si ale tuturor celor ce au vazut-o si simtit-o !

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.