LA DUNĂRE

România – Dunărea

Impresii de călătorie.

Oridecâteori pornim spre Budapesta și Viena, ca să ieșim din România,   călătorim întâi de la București la Timișoara pe acel drum care este, pe o mare distanță, mai mult sau mai puțin paralel cu Dunărea.

Îmi place mult acest fluviu. Până când s-a dat în folosință autostrada Soarelui, când mergeam în vacanțe la Marea Neagră alegeam întotdeauna ”drumul vechi”. Ne plăcea să trecem Dunarea cu bacul, să fim aproape de apa impunătoare și fermecătoare în același timp.

Am amintiri de neuitat și dintr-un drum către Corabia, de care ne amintim și eu și soțul meu, cu mare drag. A fost într-o zi de mai superbă, caldă, dar nu exagerat de caldă, senină, însorită, iar apele Dunării parcă erau făcute din aur lichid.

Nici ziua de septembrie în care am făcut fotografiile ce urmează nu a fost rea deloc, deși au mai apărut niște norișori din când în când. Atât cât să mai uităm de arșița soarelui, nemilos și în acea zi de toamnă (zice-se că în septembrie ar fi toamnă !).

Dar las să vorbească mai departe fotografiile.