”FETELE” (1)

Animale

Am să vă spun, în cuvinte și imagini, povestea celor două ”fete” ale noastre. Când o voi încheia, veți înțelege de ce am spus-o.

Era într-o zi de vară a anului 2012, la puțin timp după ce ne mutasem în complexul rezidențial în care locuim acum. Un vecin dintre puținii vecini pe care îi aveam pe atunci a venit la noi și ne-a chemat să vedem ceva. În șanțul din spatele caselor cineva aruncase cinci cățeluși în vârstă de vreo două-trei luni. Patru erau cenușii și foarte pufoși, al cincelea (de fapt ”a cincea”) era alb cu galben și puțin negru, cu blana linsă.

De îndată ce ne-am apropiat, cei patru au tulit-o în tufele din șanț. Îndrăzneață, cea care avea să se numească Kory (prescurtare de la korytsaky = fetița, în limba greacă) a fost singura care s-a apropiat de noi și a început să se joace la picioarele mele. Vecinul era însoțit de un uriaș câine mioritic, dar ei nu i-a păsat de mărimea lui și s-a dus să îl miroasă, curioasă. Am adoptat-o imediat și a început o nouă viață și pentru noi și pentru ea.

Kory la veterinar, la primul vaccin din viața ei

 

Obosită după cosit!

Cu noua jucărie

Cu perna ei

Cerându-se în brațe!

Urmarea aici