JURNAL (8/2020) Trandafiri și musaca, o carte și un film deosebite

♦ În ultima filă de jurnal era vară, iată că acum e toamnă. Frumoasă, călduroasă, dar toamnă. La prânz umbli în tricou, dimineața și seara cauți o jachetă, noaptea pornește centrala termică… Da, da, a pornit centrala exact în noaptea de 1 octombrie și de atunci pornește în fiecare noapte.

♦ În grădină, trandafirii vor să demonstreze că pentru ei vara nu s-a terminat. Au înflorit din nou și chiar mai au boboci. Sunt tare curioasă dacă vor mai înflori și aceștia. Am mai pus câțiva butași de trandafiri, sper să se prindă, să avem și mai multă culoare și parfum în tot sezonul cald.

♦ În bucătărie miroase criminal a musaca de vinete, care va fi precedată de supă de ceapă. Încă nu am dat startul la prăjituri, dar cred că de săptămâna viitoare va începe și sezonul de prăjiturit.

♦ Am terminat de citit și ultimul volum din cele șase ”Dune”. Acum mă delectez cu niște povestiri ale lui Kurt Vonnegut, adunate în volumul ”Bun venit printre maimuțe”. Fiecare povestire este impresionantă, fiindcă pare că este scrisă fără prea mare efort, cu umor și detașare, dar finalul este surprinzător și dramatic. De altfel, și romanele lui au acest stil și am mai scris despre asta și în jurnal și la ”Citate favorite”.

♦ Posibilitățile de distracție ne-au fost reduse drastic din cauza pandemiei de Covid 19, la teatru nu avem chef să mergem cu botnița, la cinema nu, la restaurant nu, la prieteni nu, nici măcar la mall… Au rămas cititul și televizorul, ba chiar am reînviat obiceiul partidelor de remi în familie. Cam mănânc bătaie, dar atmosfera contează!

♦ Apropo de televizor, am văzut nu demult un film care mie mi-a plăcut tare mult, o comedie italiană cu accente dramatice, ba chiar și cu unele fantastice, ”Bărbatul care a cumpărat Luna”. Serviciul secret italian află că un bărbat din Sardinia este proprietarul Lunii, fiindcă o cumpărase cu acte în regulă. Ca să afle cine este bărbatul, va fi trimis în Sardinia un agent secret. Din familie sardă, agentul vorbește limba, dar nu cunoaște nimic din obiceiurile locului, așa că trebuie întâi să le învețe. Prilej de numeroase momente comice, care continuă când ajunge în Sardinia, alternând însă cu momente dramatice de violență, dar și altele de un romantism  copleșitor. Filmul merită să fie văzut și eu chiar l-aș revedea peste un timp.

♦ Sunt îngrijorată că, tot din cauza pandemiei de Covid, nu mai avem curaj  și încredere să mergem la medic pentru controalele periodice. Datele stabilite au trecut de multă vreme, dar ne blochează gândul că ne ducem pentru una și ne putem întoarce cu alta, mult mai gravă. Deși sunt multe îndoieli în ceea ce privește problema asta, nu ne încumetăm, totuși, să riscăm.

♦ Un lucru care îmi place: să mă uit la televizor având pe picioare o pernă, iar pe pernă Calliope, pisica. E interesant că pare a urmări și ea, uneori, ce se petrece pe micul ecran, dar de regulă eu o mângâi, iar ea dormitează și toarce. De multe ori îmi amintește de următoarea lege a lui Murphy ”Oridecâteori pisica ți se instalează confortabil în brațe și începe să toarcă, simți nevoia imperioasă de a merge la toaleta.”  Sigur că nu ”oridecâteori”, dar mi s-a întâmplat și mie!

♦ O pictură care îmi place mult: Padurea de fagi de Gustav Klimt, 1903