JURNAL (9/2020) Un citat semnificativ și o amintire impresionantă…

Octombrie ne-a răsfățat cu o lungă vară indiană și începutul lui noiembrie nu a vrut să fie mai prejos. Până mai ieri razele soarelui ne-au încălzit cu generozitate, chiar dacă dimineața și seara a fost mai rece, cum se cuvine sezonului în care ne aflăm. Dar nu foarte rece.

Mestecenii îngălbenesc încetișor, le pică și frunza, dar asta e în firea lucrurilor. Vin alte frunze, la primăvară. Ce mă miră este gingko. În alte toamne a îngălbenit primul, iar acum abia începe. Ce să mai spun de trandafirii nou-plantați. Fac frunzulițe într-o veselie, că mă întreb dacă n-or avea de gând să și înflorească…

Un trandafiraș harnic

În casă e liniște și pace și curățenie lună (Gabriela să trăiască!). În bucătărie și pe hol încă mai bântuie aroma de tartă cu gem, din care mai există o bucățică pe platou. Din păcate, mâine nu va mai exista…

Cu toate că am lăudat vremea, totuși e sezonul rece. Mi-a venit chef să tricotez ceva, parcă i-aș face o vestă nouă soțului meu. Mi-ar plăcea un model din acela englezesc cu un joc de romburi pe mijlocul pieptului, să vedem dacă găsesc un model.

Pianistul

Roman cu o ecranizare excelentă

Citesc acum ”Pianistul”, de Wladislaw Szpilman (pianist și compozitor evreu, chiar eroul romanului). Am văzut mai demult filmul, laureat în 2003 cu trei premii Oscar: cel mai bun regizor (Roman Polanski), cel mai bun actor în rol principal (Adrien Brody) și cel mai bun scenariu adaptat; nominalizat la alte patru premii, între care cel mai bun film; câștigător al unui premiu Palme d’Or, două premii BAFTA și șapte premii Cesar. M-a impresionat nespus de mult și am vrut neapărat să citesc romanul ca să văd dacă îmi face aceeași impresie. O să scriu asta în jurnal când voi termina.

Deocamdată, două citate impresionante, în care, dacă schimbăm ”ghetou” cu  ”carantină” și ”banderole” cu ”măști”, ne regăsim cu toții…

”Cu toate acestea, niciuna dintre aceste întâmplări nu avea greutatea pe care o avea convingerea care ne cuprinsese inevitabil, ocupând locul central în conștiința noastră: eram prizonieri. Aș zice că situația ar fi fost mai ușor de suportat dacă libertatea noastră ar fi fost îngrădită într-un mod mai palpabil de exemplu, în celula unei închisori. Un asemenea mod de a fi închiși ar fi definit clar și fără echivoc relația cu lumea care ne înconjura. E știut la ce trebuie să te aștepți într-o închisoare: o celulă reprezintă o lume în sine, lipsită de iluziile vieții normale, la care poți doar să visezi. În ghetou, viața normală este o iluzie care apare la fiecare pas, amintindu-ți în fiecare clipă gustul libertății pierdute. Viața în ghetou era cu atât mai greu de suportat, cu cât crea aparența unei vieți în libertate.”

”Nici chiar banderolele nu ne mai deranjau – erau purtate de toți, iar după mai mult timp de la înființarea ghetoului m-a surprins cât de mult mă obișnuisem cu ele; când îmi apăreau în vis prietenii de dinainte de război, îi vedeam cu banderole, ca și cum ele ar fi fost o parte indispensabilă a îmbrăcăminții – asemenea cravatei sau batistei.”

Un film care mi-a plăcut: ”The Hummingbird Project”, cu Jesse Eisenberg în rolul principal. Dramă cu multe momente amuzante grație replicilor pline de un umor subtil, filmul relatează o poveste plină de suișuri și coborâșuri. Vincent și Anton Zaleski, sunt doi frați care lucrează perfect împreună în domeniul transmisiilor prin fibră optică. Vincent (Jesse Eisenberg) reprezintă pragmatismul, temeritatea și perseverența dusă la absurd, in timp ce Anton (Alexander Skarsgard) scrie programe și descoperă soluții geniale. Intrați în conflict cu șefa firmei la care lucrau (Selma Hayek), ce doi părăsesc firma și se dedică unui proiect titanic, proiectul ”Hummingbird”: instalarea unei fibre optice în linie dreaptă, prin pământ, mlaștini și stânca muntelui, pe o distanță de 1500 km. Scopul: transmiterea datelor de bursă cu o zecime de secundă mai repede, ceea ce ar fi dus la câștiguri de miliarde de dolari. Cei doi găsesc un investitor, angajează o echipă, totul merge bine până într-un anumit moment (exceptând faptul că fosta șefă îi urmărește și le aduce FBI-ul pe cap), în care un impas tehnic major se suprapune cu o teribilă dramă personală. Sfârșitul este și dulce și amar, pierderea materială se poate transforma în câștig, dar drama personală nu poate avea decât un sfârșit necruțător. Un film conceput și jucat cu mult profesionalism.

Un lucru care m-a impresionat: acum câteva zile m-a abordat pe Facebook o doamnă necunoscută. Era o fostă elevă de acum aproape douăzeci de ani. Îi fusesem profesoară doar un an, în clasa a VIII-a. La sfârșitul anului mă rugase să îi scriu câteva cuvinte ca amintire, așa cum se obișnuiește. I-am scris, le-a păstrat, iar acum mi le-a trimis în fotografie, spunându-mi că ține enorm la această amintire care i-a marcat viața.

O amintire

O pictură care îmi place mult: ”Doamnă citind în grădină” din 1928, de Ipolit Strâmbu (sau Strâmbulescu, a folosit ambele nume), pictor român impresionist ale cărui picturi sunt cunoscute (și cumpărate) mai bine în Europa decât în România…

Ipolit Strambu. Doamna citind in gradina. 1928

Doamnă citind în grădină

Sursa foto pictură

Categorii: jurnal de femeie | Etichete: , , , , , | 14 comentarii

Navigare în articol

14 gânduri despre „JURNAL (9/2020) Un citat semnificativ și o amintire impresionantă…

  1. Ai abordat subiecte atât de frumoase și delicate, încât nici nu-mi dau seama care m-au afectat mai mult. Totuși, având în vedere că sunt un cinefil pasionat, mă bucur că am am văzut și ne-am bucurat amândoi de cele două filme impresionante pe care le-ai amintit mai sus. Probabil că avem aceleași canale TV.
    O zi cu multe frumuseți și bucurii!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Filmul „Pianistul” m-a impresionat şi pe mine mult, sunt curioasă ce vei zice de carte, eu nu am citit-o.
    Ce amintire de preţ şi ce frumos că a păstrat-o atâţia ani. Chiar e ceva ce şi eu aş fi păstrat cu drag mult.
    Zi bună, Zina!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu am terminat încă romanul, mai am puțin.
      Da, M-a impresionat mult faptul că a păstrat-o. Am și eu multe amintiri de la elevi și poate voi face odată un articol cu și despre ele.
      Zi bună și ție, Potecuță!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ce bun jurnalul, mai ales când are o tarta! (Rad)!
    A fost și e inca o toamnă plăcută. Și îmbie la citit, la reverie. Frumos gestul elevei. Și eu am mici însemnări din trecutul scolar. Am și însemnări ce m-au impresionat. ( ‘Om poveștii..)
    Impresionant și citatul și tabloul.
    O zi frumoasa, Zina! 😘❤️

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ca te-a rugat sa-i scrii cateva randuri, si le-a pastrat, spune multe despre tine, ca om-dascal. ❤️

    Perfect ai ales citatul! O vecina draga are o vorba: „Daca gaseste o pozitie buna omul se obisnuieste si spanzurat”. E atat de trist, si adevarat…

    Poate face si floricele trandafirul! Daca e sa fie totul „aiurea”, atunci sa fie si ceva frumos! 😊
    Seara frumoasa iti doresc, Zina draga!

    Apreciat de 1 persoană

    • ☺ Și eu mă gândesc că nu am fost o profesoară chiar rea.
      Similitudinile astea mă îngrozesc. În ce vremuri a trăit bietul om și în ce vremuri trăim noi. Ar fi trebuit să ne fie viața cu totul altfel…
      El nu cred că o să facă, dar chiar ieri am tăiat un boboc din trandafirul roz. Tare harnici au fost anul ăsta!

      Zi minunată, Diana! Ai grijă de tine!

      Apreciază

  5. Oho.. cine știe pe unde dau de ele. Trebuie sa scotocesc după ele. Dar le-o veni vremea. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Tu cred ca esti parte a unui ideal. Este minunat sa generezi transformari in felul acesta. Ca sa nu mai vorbesc ca ai spus ceva de spirale, la care ma gandesc de cate ori am prilejul!
    O bucurie fila ta de jurnal, draga Zina! 🙂
    Noapte buna si un weekend placut si inspirat! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  7. Hornet Natalia

    L-am zarit,apoi l-am pierdut !Interesant comentariul tau despre „Pianistul”,mai ales transpunerea…in
    zilele noastre ! Ooo,da Simona a facut un gest din suflet…de apreciat atat ea,dar mai ales „dascalita”..
    Minunati acesti trandafiri din „rezistenta naturii”,care stralucesc in cetoasa toamna !
    Desigur, de acest tarziu reprezentant al impresionismului romanesc au auzit doar cei care,azi,mai
    privesc si catre cultura !

    Toate bune,draga Zina !

    Apreciat de 1 persoană

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: