JURNAL (4/2021) Un aprilie capricios, un film de dragoste și o distopie premonitorie

A trecut și aprilie… Capricios, foarte capricios, comparativ cu ultimii 10-15 ani. Îmi amintesc totuși din copilărie că așa era această lună: ba ningea, ba puteai să faci plajă, ba ploua. Și nu se mira nimeni.

Nouă nu ne-a prea căzut bine regimul ăsta, dar grădinii i-a priit de minune. Gazonul s-a îndesit și a crescut de parcă l-am fi pus ieri-alaltăieri, nu acum zece ani. Nucul și ginkgo, cei care se îmbracă ultimii primăvara și sunt golași primii toamna, au și ei acum frunzulițe, iar salcia japoneză a început să-și coloreze frunzele.

Vorbesc cu drag de grădină, care ne-a salvat de multe frustrări. Ce-am fi făcut să trecem prin ”pandemie” și restricții la bloc?… Cum ne-am simți dacă ne-am duce să luăm aer prin parcuri cu masca pe fețe?… Mulțumesc lui Dumnezeu și îi sunt foarte recunoscătoare soțului meu care a insistat enorm acum zece ani să luăm casa asta și să plecăm de la bloc.

Spuneam în fila anterioară de jurnal că nu avem prea multe posibilități de distracții cu tentă culturală: filme la TV, lecturi,  cd-uri cu muzică. Din păcate, sunt din ce în ce mai rare filmele de calitate.

Într-o lună de zile nu pot menționa decât ”Departe de lumea dezlănțuită”, a patra ecranizare a romanului omonim de Thomas Hardy, cea din 2015. Am mai văzut alta dintre ele, una de prin anii 70, dar aceasta mi s-a părut mai fidelă cărții, mai bine pusă în scenă, mai veridic jucată de cei patru protagoniști.

Numai că trebuie să îți placă dramele, filmele de dragoste. L-am convins cu greu pe soțul meu să îmi țină companie la acest film. Recunosc, spre cinstea lui, că l-a apreciat mult la sfârșit și s-a bucurat că am insistat să îl vizionăm împreună.

Cât despre lecturi, am terminat mai demult ”1984”, distopia lui George Orwell, despre care am și publicat pe blog. Am terminat și o altă distopie, cu aceeași temă, dar cu rezolvări diferite, ”Minunata lume nouă” de Aldous Huxley, despre care voi publica pe blog data următoare (31 mai). Până atunci, voi căuta pe Netflix serialul ”Brave New World”, inspirat de carte.

În afară de treburile casei și cele grădinărești, precum și cele blogheristice, mai clocesc un proiect.

Cum domnișoara Calliope a pus ghearele (la propriu și la figurat!) pe șalul meu cel roz din mohair, la care am lucrat amar de vreme, mă gândesc acum să croșetez un ”șal” ceva mai lat, pe care să îl pot folosi (eu) ca pe o mini–păturică. Material am berechet (mulțumirile mele să ajungă la doamna Cati, pe pajiștile Raiului, acolo unde se află acum). Rămâne să găsesc țesătura potrivită (am văzut undeva ceva gen Jacquard) și, bineînțeles, să mă apuc de treabă!