Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 8/2021 Un pisoi obraznic, un roman surprinzător, o pictură amuzantă

Luna august nu a fost cu mult mai răcoroasă decât luna iulie. Au fost vreo două zile (de fapt nopți) în care a plouat, urmate de o zi mai răcoroasă, după care canicula a revenit. Nopțile, au fost, totuși, mai plăcute, cu temperaturi mai scăzute. Abia în ultimele două-trei zile s-a simțit că, totuși, vara cea arzătoare se sfârșește și va să vină toamna.

Chiar dacă nu am reînceput să fac prăjituri, am mai făcut și eu pe la bucătărie câte ceva, cât m-a lăsat glezna, încă sensibilă și repede umflăcioasă. Ultima ispravă, niște ochiuri italiene ca la mama lor acasă. Nu par a fi mare lucru, dar mă mândresc că am reușit să fac și eu ceva de mâncare, în sfârșit.

În grădină, trandafirii au făcut al treilea rând de flori, iar cei roșii sunt campioni ai parfumului. E drept că și sunt mai ”bătrâni” cu doi ani decât ceilalți, exceptându-l pe cel roz din fundul grădinii care este de aceeași vârstă, dar nu și de același parfum.

Pisicile și cățeaua sunt bine, merci, mai ales Athos care a prins puteri și s-a obrăznicit. Ultima ispravă: l-am găsit dormind pe masa din living.

Am făcut mai multe lecturi, dar vreau acum să vorbesc despre romanul ”Parfum de femeie” de Giovanni Arpino. Ador filmul, l-am văzut de vreo trei ori. Mare mi-a fost mirarea când am citit romanul. Filmul îi datorează mult scenaristului Bo Goldman, care a adaptat în scenariul său nu numai romanul, ci și scenariul filmului italian omonim din 1974 (cu Vittorio Gassman în rolul principal), aparținând lui Ruggero Maccari și Dino Risi. Deci:

* Acțiunea romanului se petrece în Italia, nu în S.U.A., iar eroii sunt italieni, nu americani.

* Eroul principal, Fausto G., bărbat de patruzeci de ani, este căpitan, nu locotenent-colonel și și-a pierdut, într-o explozie la niște manevre militare, nu numai vederea, ci și o mână.

* Însoțitorul căpitanului este un soldat trimis de la cazarma orașului să îl însoțească într-o călătorie, cu trenul, de la Torino la Roma. Fausto îl numește Ciccio, așa cum i-a numit pe toți soldații trimiși de la cazarmă să îl ajute. E drept că este student, dar nu există nicio urmă din conflictul de la colegiu prezent în filmul din 1992 (cu Al Pacino în rolul principal, pentru care a fost răsplătit cu premiul Oscar).

* Nu există nici familia cu copii la care locuia eroul principal. În roman, el trăiește îngrijit de o bătrână care o îngrijise și pe mama lui înainte de a muri, și pe care o numește ”verișoară”, deși nu sunt rude.

* Sunt prezente în roman ca și în film asprimea firii eroului, înclinația pentru băutură, precum și intenția eșuată de sinucidere.

* Ceea ce are romanul în plus, însă, și este păcat că a fost exclusă total din filmul american, este iubirea Sarei pentru Fausto. Sara este fata unui prieten de familie, îndrăgostită din copilărie de Fausto. Dragostea ei nu a încetat, ci a sporit după accident, numai că Fausto nu acceptă ca ea să-și lege viața de un infirm. În final se va vedea cine învinge: voința lui sau iubirea ei.

Iată un citat, în care Ciccio ni-l arată pe Fausto, așa cum îl vede el.

”El a ațipit în colțul său, cu capul înclinat și vibrând de scuturăturile banchetei, cu mâna dreaptă în poală. Băuse prea mult până la ora plecării și luase niște pastile de îndată ce se urcase în tren.

L-am privit cu nesfârșită îndoială, admirându-l din cap până în picioare pentru cicatricele și ciupiturile de pe față, nodul impecabil de la cravată, încheietura fină a mâinii drepte, robustețea agilă a genunchilor picior peste picior. Până și mișcarea trenului îi sporea intensitatea grației legănându-i-o cu o lâncezeală austeră și am descoperit cum această grație îi alcătuia un acoperământ perfect pentru furia deznădăjduită care zăcea în el…

Cine știe cum îi e viața de toate zilele, în casa aceea, cu verișoara motanul coridorul whisky-ul din dulap, m-am mai gândit eu… Poate și pentru el călătoria aceea însemna evadarea momentană dintr-un limb infernal de obișnuințe blocate una într-alta.”

Închei (și am început) această filă de jurnal cu o pictură care înveselește sufletul, ”Pisici sugerând cele 53 de stații de poștă ale lui Tokaido”, drum multisecular din Japonia, de Utagawa Kuniyoshi, 1850. Am postat fotografia la începutul filei de jurnal, fiind mai potrivit formatul de acolo.

Recenzia romanului ”Parfum de femeie” participă la ”Citate favorite” de la Suzana.

8 răspunsuri la “JURNAL 8/2021 Un pisoi obraznic, un roman surprinzător, o pictură amuzantă”

Culmea este ca filmul l-am vazut, dar cartea nu am citit-o. Insa ma surprind diferentele de abordare. Este buna aceasta reamintire. Pisicuta sta foarte bine acolo, parca e locul obisnuit.
Iar tabloul este haios foc. Nu am vazut asa ceva pana acum.
Multumesc pentru inscriere, draga Zina.
Sanatate multa. Sper sa treaca mai repede.❤️

Apreciat de 1 persoană

Din pacate,abia azi am avut ceva ragaz,intre nenumarate ore pierdute pe la medici,analize si
investigatii.Daca n-ai bani pentru prvati, astepti,iti faci nervi,etc.
Si eu am fost surprinsa,dupa ce am vazut filmul,sa citesc cartea: nu neplacut,pentru ca mi-au placut ambele variante,atat de deosebite: filmul,regia unui maestru,actori de marca,este o mare reusita; cartea,cu totul altceva,dar …tot o reusita ! Banuiesc faptul ca regizorul a dorit
sa-si faca personajul foarte dur,de neatins…
Desenele sunt minunate,minutioase (orientale,de) ,sugestive,m-au delectat !
Toate cele bune sa se adune si la voi,draga Zina !

Apreciat de 1 persoană

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.