JURNAL 2/2022 Un progres, un roman cutremurător, o comedie superbă

Un februarie cald și uscat, până în ultima lui zi, când a venit… iarna. A venit frigul, a nins și așa au fost și primele zile ale lui martie. Bietele pisici abandonate de vecini au dat năvală la ușile și ferestrele noastre, dar… nu poți să le iei pe toate. Răsfățații noștri au fost favorizați de soartă.

Nu pot spune că vremea asta i-a priit prea mult sănătății mele, totuși am mai făcut un mic progres. Într-o zi am pregătit omleta, ca să mâncăm mazăre cu omletă, iar în alta am preparat sosul de roșii cu ciuperci pentru spaghete. Pentru o gospodină cu vechime ca mine nu pare mare lucru, dar a fost, având în vedere că încă merg cu cadrul și stau mai mult în pat decât pe scaun. În picioare, și mai puțin.

Gama preocupărilor mele este încă foarte restrânsă. Scriu pe blogurile mele și comentez pe ale altora. Citesc și recitesc niște romane care mi-au plăcut mult. După o lungă pauză, am revenit în seria ”Citate favorite” de la Suzana cu recenzii pe blogul cu povestiri pe scurt, prima dintre ele fiind ”Trenul spre Samarkand” de Guzel Iahina.

Mai văd câte un film seara, dar rareori găsesc unul bun cu adevărat. Ne-a plăcut mult, mie și soțului meu, comedia romantică din anul 2020 ”Love, Weddings & Other Disasters” (Iubire, nunți și alte dezastre). Diane Keaton, Jeremy Irons și interpreta eroinei principale, Maggie Grace, au fost magistrali, demonstrând că se poate face un film plăcut și interesant de la început până la sfârșit fără limbaj indecent, fără scene de violență ori scabroase, fără nuditate și erotism deșănțat.

Mare deosebire față de thrillerul din 2016 ”Nocturnals Animals” (Animale nocturne). Este greu de înțeles de ce un mare regizor ca Tom Ford nu s-a mulțumit cu șarmul lui Amy Adams și magnetismul lui Jake Gyllenhaal, precum și dramatismul poveștilor (căci e vorba de poveste în poveste)?  De ce a trebuit să recurgă la scene ca aceea de la început, cu dezgustătoare stripteuse bătrâne și foarte grase? Sau aceea cu un bărbat gol așezat pe un WC (instalat pe verandă, lângă ușa de la intrare a casei) care se șterge la fund și se uită la hârtie?… În fine, de gustibus…

Ca să închei în spiritul frumosului, totuși, iată o lucrare de artă care îmbină două pasiuni ale mele, pictura și lectura: ”Lectură” de Frederick Childe Hassam. 1888