JURNAL 1/2023 Iarnă, Blue Monday, un roman nostim

Vremea. Când să zic că a trecut luna ianuarie și iarna tot nu a venit, pe 26 au căzut primii fulgi de zăpadă, iar pe 28 dimineață totul era acoperit cu un strat alb de nea. E drept că subțire, dar strat, totuși. Pe 30 ianuarie soarele strălucea cu putere, iar zăpada cădea cu zgomot de pe acoperișuri în vălătuci groși. Pe 31 era din nou înnorat, noaptea ninsese și se așternuse alt strat subțire de zăpadă. Și așa am trecut în februarie, sau femarte, cum zic optimiștii.

Apropo de ianuarie. A trecut cu bine și ”cea mai tristă zi din an”, cum a fost denumită a treia zi de luni din an, Blue Monday. Când m-am trezit în dimineața respectivă, mi-am amintit ce se spune despre ziua aceea. Am tăcut chitic și am urmărit starea noastră de spirit până seara. Am fost bine dispuși și cu zâmbetul pe buze toată ziua, chiar dacă avem și noi problemele noastre, ca fiecare. Nici înainte nu credeam pe deplin în sondaje și cercetări de felul acesta, dar acum, nici atât.

Ce muzică ascult. Acum, când scriu, ascult ”Păstrăvul”, de Franz Schubert, apoi voi asculta ”Carnavalul animalelor” de Camille Saint-Saens. Muzică clasică veselă, deci.

Știri din casă și din bucătărie. În casă e cald și bine. Pisicile domnesc pe două perne, așezate fiecare în fața câte unui calorifer, în living. Inițial numai motanul avusese una, fiindcă pisica domnea peste canapea și peste un fotoliu. Hoața, când l-a văzut pe el că pleacă de pe pernă, i-a luat repede locul!

În bucătărie domnește aroma supei de usturoi, aromă de busuioc, nu de usturoi, cum s-ar putea crede.

Din lecturile mele. Am terminat de recitit ”Fulger în plină vară”, un roman comic excelent pentru îmbunătățirea stării de spirit. În această adevărată comedie a încurcăturilor, îndrăgostiții se confruntă cu rigiditatea neamurilor și indiscreția spionilor, păgubașii cu hoții, adevărați sau nu, concepțiile rigide ale bătrânilor (doar unii) cu liberalismul tinerilor. La sfârșit, toată lumea e mulțumită, cu mici excepții.

Noutăți medicale. În sfârșit, după mai bine de un an, am început să merg pe stradă fără baston. Mi-am cam pierdut simțul echilibrului și obosesc foarte repede, dar faptul că merg ”singură” mă bucură atât de mult încât prind repede puteri. Ai mei îmi propuseseră ca termen al înțărcării de baston Paștele, deci jumătatea lui aprilie. Eu am devansat termenul și, pe 1 februarie, am plecat de acasă fără obiectul anterior pomenit.

Picătura de frumos este astăzi tabloul ”Natură moartă cu oglindă” de Fernando Botero. Artistul s-a născut în 1932 la Medellin, Columbia, America de Sud. Pus alături de Astor Piazzola în muzică și Gabriel Garcia Márquez în literatură, pictorul și sculptorul Fernando Botero este socotit a reprezenta în cel mai înalt grad cultura latino-americană modernă.