Vremea. Luna august a fost ca o a doua lună a lui Cuptor. Canicula s-a sfârșit brusc odată cu luna, adeverind credința că sărbătoarea religioasă Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) aduce după sine frigul toamnei. Într-adevăr, la 1 septembrie am avut, noaptea, temperatura de 14 grade C, după ce cu o zi înainte fuseseră, tot noaptea, 25 de grade C.
În grădina noastră. Am fost deosebit de inspirați să îl chemăm pe nenea care ne tunde gazonul chiar cu o zi înainte de a începe ploaia ce a durat două zile. Iarba tunsă a băut apă din belșug și s-a înverzit din nou. Era foarte arsă, biata de ea. Trandafirii, însă, arată jalnic și acum.
Știri din casă și din bucătărie. În casă domnesc liniștea și curățenia, ca de obicei. La bucătărie te amețește aroma unei plachii de crap, făcută cu legume din belșug. Pisica e în transă, e moartă după pește, în timp ce motanului nici nu-i pasă.
Ce muzică ascult. Ascult în timp ce scriu cele 14 valsuri de Chopin interpretate de Dinu Lipatti, înregistrare socotita ”înregistrarea secolului XX”.
Un obiect preferat. Pe măsuța laptopului stă, cu ochii ațintiți la mine, un mic elefănțel de pluș cumpărat de la Zoo Praga în prima călătorie. Mi-e tare drag. Ține trompa în sus, cum se spune că trebuie s-o țină elefanții-bibelouri, ca să poarte noroc.
Din lecturile mele. Am terminat de citit o carte foarte plăcută, ”Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” de Eric-Emmanuel Schmitt. Conține opt povestiri de dragoste, dar ipostaze diferite ale acestui sentiment: dragoste filială, dragoste între o femeie și un bărbat, dragostea unei tinere pentru femeia bătrână pe care o îngrijește până la moarte și așa mai departe. M-a impresionat cel mai mult chiar acea poveste care a dat titlul volumului.
Un grup de femei dintr-un gulag sovietic găsesc un mijloc de a-și procura câteva foițe pe care ar fi putut să le scrie fiicelor lor. Ca printr-o minune apare și un mic creion, care le duce în culmea fericirii.
Din citatele favorite. Un scurt citat din cartea mai sus pomenită ”Prin mina aceea subțire le erau înapoiate inima, legătura cu lumea de dinainte, posibilitatea de a-și îmbrățișa copiii. Captivitatea devenea mai puțin apăsătoare. Vina de asemenea. Căci unele dintre ele se învinuiau că puseseră acțiunea politică înaintea vieții de familie…”
Un film memorabil. Printre filmele văzute în luna august mi-a rămas în memorie ”Casa Gucci”. Dramă din 2021, semnată de regizorul Ridley Scott, reunește inspirat un buchet de artiști de mare renume. Sunt extraordinari în rolurile lor Al Pacino și Jeremy Irons, monștri sacri ai cinematografiei americane. Cea care m-a surprins însă prin înalta calitate a interpetării a fost Lady Gaga. Excentricitatea sa ca și cântăreață m-a făcut să nu o apreciez suficient ca actriță de cinema. M-a surprins în ”S-a nascut o stea” și m-a convins în ”Casa Gucci” – povestea luptelor din familia Gucci pentru a păstra controlul asupra faimoasei case de modă, în care astăzi nu se mai află nici un membru al acestei familii.
O pictură favorită. ”Fată în albastru, aranjând florile”, de pictorul impresionist Frederick Carl Frieseke, 1915
JURNALUL ZINEI 