În luna iunie a anului 2012, când ne-am mutat, în zona noastră din complexul rezidențial hălăduiau niște câini fără stăpân, printre care Fetița. Era tare drăguță, blândă și drăgăstoasă, părea tânără (chiar era, medicul veterinar a apreciat că are doi sau trei ani) și, în câteva zile, ne-am hotărât să o adoptăm.