Luni, 09 mai 2016. După două săptămâni, o nouă pagină de jurnal.
Mi-am propus, pentru această pagină, să urmez mai fidel rubricile jurnalului original, ”Jurnalul unei femei simple”. Să vedem ce-o ieși…
♦ Afară este înnorat, bate un vânticel ușor, au și căzut câțiva stropi de ploaie și este destul de frig.
♦ Chiar dacă, din a doua zi de Paște (2 mai) a plouat peste măsură (sau mai ales pentru că…) grădina arată superb, înverzită și înfrunzită ca niciodată. A fost și mai și, dar sâmbătă, cu forțe reunite, într-o pauză de ploaie, a fost tuns gazonul și s-a mai pierdut aspectul de junglă. Continuă lectura →
Luni 11 aprilie 2016. A mai trecut o săptămână, mai apare o nouă pagină de jurnal.
♦ Este o dimineață înnorată, a plouat și încă mai plouă mărunțel, dar este cald și aerul e minunat de curat.
♦ În grădină gazonul crește într-o veselie, după ce a fost tuns și am împrăștiat îngrășământul potrivit. Berberis a făcut mici floricele galbene, iar salcia japoneză a înfrunzit și ea din belșug și au început să apară frunzele albe, ce vor deveni roz și vor transforma pomișorul într-o vedetă a grădinii.
♦ În casă nu e ordinea obișnuită, nu prea m-am simțit bine și în stare să fac treburi casnice. Totuși e plăcut și scriu la jurnal ascultând un CD cu Kenny G., un mare virtuoz al saxofonului. Ascultați și voi o melodie în timp ce citiți!
♦ Am terminat de citit ”Viața lui Pi”, care m-a lăsat cu o mare… nemulțumire-nedumerire. Naufragiatul Pi Patel supraviețuiește 227 de zile pe Oceanul Pacific. Salvat, el spune două povești despre naufragiu. Totul a fost bine și frumos – oarecum – cât s-a derulat prima povestire a naufragiului și a periplului pe mare. Am fost șocată de a doua povestire, spusă de erou după ce prima povestire nu i-a fost crezută. El i-a lăsat pe ceilalți, inclusiv pe cititori, să aleagă între cele două povestiri. Mie mi-a fost greu să aleg, fiindcă prima e relativ mai frumoasă, dar a doua, din păcate, este mai veridică… M-aș bucura să aflu părerile celor care au citit cartea. Nu știu în ce măsură filmul corespunde romanului, acum sigur îl voi vedea. L-am găsit aici.
L-am văzut… Ecranizarea este remarcabil de fidelă romanului. Finalul filmului, prin limpezimea sa, depășește finalul cărții. Prima poveste este alegoria celei de-a doua. Ascultătorii o aleg pe prima (ca și mine!). Cuvintele lui Pi, ”Așa e și cu Dumnezeu” mi-au adus revelația că autorul ne spune încă de la începutul cărții un adevăr fundamental: religiile sunt alegoriile unei singure povești, în care Dumnezeu este eroul principal. Omul are dreptul să aleagă alegoria pe care o dorește sau… povestea primară.
♦ Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi pe care o trăiesc.
♦ Mă gândesc că am trăi mai frumos și mai bine dacă ne-am spune mai des ”Memento mori!”
♦ Un lucru care mi-ar plăcea: să fie adevărat că mintea poate vindeca sau preveni bolile trupului…
♦ O fotografie de pe Internet care mi-a plăcut în săptămâna ce a trecut, din Blogul vienez ce aparține lui Lara, Ioana și Betty.
Ciocolată cu căpșune
~~~~~~~~
Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!
Luni, 21 martie 2016. S-a mai dus o săptămână, apare o nouă pagină de jurnal.
♦ Afară e senin, nu e niciun norișor pe cer. La ora 7 dimineață, erau -1 °C, dar se anunță o maximă de 17 °C. Au mai fost asemenea momente în timpul săptămânii, dar niciodată de dimineață până seara… Am profitat totuși de ele și am început să populăm grădina cu flori, am plantat primele primule în vasul din dreptul ușii de la intrare. Sper să reziste.
♦ Noutăți din bucătărie: am adăugat în lista de rețete a casei mere umplute cu branza de vaci, un desert deosebit de plăcut pentru toată lumea.
♦ În casă e cald și bine, miroase a cafea prospăt măcinată. Scriu la jurnal și ascult un CD cu valsuri-musette, cumpărat de noi de la Paris, de pe cheiul Senei. Ascultați și voi muzica asta atât de plăcută, în timp ce citiți!
♦ Cum tot am eu o simpatie pentru ei, am văzut la cinema ”Zeii Egiptului” (Gods of Egypt) din 2016, film de aventuri fantastice, în 3D. Un film cu zei, demoni și oameni care luptă, în esență, pentru putere, dar nu are rost să povestesc. Ca în toate poveștile din lume, se găsesc în film iubire și trădare, nedreptate și justiție, lăcomie și altruism, abisuri și culmi…Totuși, interesante aici sunt efectele speciale care te țin cu răsuflarea tăiată și sonorul care te lasă fără simțul auzului! Un film care te ține încordat două ore, cât îl vezi, iar după ce ieși pe ușa sălii de cinema îl uiți imediat! Eh! Mai vedem și de-astea!
♦ Cum motorul rezolvării celor mai grele situații din film a fost dragostea – cea omenească, dar și cea zeiască – , iată un gând foarte potrivit despre acest sentiment:
Dragostea este, pentru oameni și zei, o măreață și minunată divinitate; din mai multe motive, dar mai ales pentru că ea este divinitatea cea mai veche. – Platon
♦ Un lucru care îmi place: să mă țin de cuvânt. Am o mare mulțumire sufletească atunci când îndeplinesc, la timp, o promisiune pe care am făcut-o cuiva sau mie însămi.
♦ Și o fotografie de pe Internet care mi-a plăcut mie (fiindcă se referă la cea mai mare pasiune a mea, lectura) și sper să placă tuturor, de la Gabi Augustin
Drum sigur
~~~~~~~~
Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!
