Luni, 16 mai 2016. A mai trecut o săptămână, mai apare o pagină de jurnal.
Jurnal (33) Din gradina si din camp
♦Afară este înnorat, dar plăcut. Aerul spălat de ploaie este liniștit, nu bate nicio adiere de vânt.
♦ Din păcate, și acum, la jumătatea lunii mai, mă pot bucura că în casă e cald… Asta pentru că, pe la 4-5 dimineață, pornește centrala termică…
♦ Din bucătărie vine un miros grozav de cafea și de bruschete, semn că micul dejun este gata. Sunt încă în pijama, fiindcă îmi place să mă îmbrac după ce mănânc de dimineață. Așa că punctul ăsta din jurnal o să cadă, fiindcă n-o să descriu aici toate pijamalele, cămășile de noapte și halatele mele de casă! ☺ Continuă lectura →
Luni, 18 aprilie 2016. S-a mai dus o săptămână, apare o nouă pagină de jurnal.
♦ Afară e înnorat, iar frunzele plantelor sunt neclintite. Pare destul de rece și mă întreb dacă asta o fi ziua prognozată de meteorologii lui Busu’ a avea 32 °C în București și împrejurimi…
♦ În grădină vrăbiuțele gureșe se iau la întrecere cu coțofenele, care azi au mare conferință. Cred că dezbat cu aprindere pe marginea numelor puilor ce vor veni în curând. Pisicile asistă și ele cu multă atenție la discuții, urmărite de cățele din colțul curții lor.
Luni 11 aprilie 2016. A mai trecut o săptămână, mai apare o nouă pagină de jurnal.
♦ Este o dimineață înnorată, a plouat și încă mai plouă mărunțel, dar este cald și aerul e minunat de curat.
♦ În grădină gazonul crește într-o veselie, după ce a fost tuns și am împrăștiat îngrășământul potrivit. Berberis a făcut mici floricele galbene, iar salcia japoneză a înfrunzit și ea din belșug și au început să apară frunzele albe, ce vor deveni roz și vor transforma pomișorul într-o vedetă a grădinii.
Salcia japoneză
♦ În casă nu e ordinea obișnuită, nu prea m-am simțit bine și în stare să fac treburi casnice. Totuși e plăcut și scriu la jurnal ascultând un CD cu Kenny G., un mare virtuoz al saxofonului. Ascultați și voi o melodie în timp ce citiți!
♦ Am terminat de citit ”Viața lui Pi”, care m-a lăsat cu o mare… nemulțumire-nedumerire. Naufragiatul Pi Patel supraviețuiește 227 de zile pe Oceanul Pacific. Salvat, el spune două povești despre naufragiu. Totul a fost bine și frumos – oarecum – cât s-a derulat prima povestire a naufragiului și a periplului pe mare. Am fost șocată de a doua povestire, spusă de erou după ce prima povestire nu i-a fost crezută. El i-a lăsat pe ceilalți, inclusiv pe cititori, să aleagă între cele două povestiri. Mie mi-a fost greu să aleg, fiindcă prima e relativ mai frumoasă, dar a doua, din păcate, este mai veridică… M-aș bucura să aflu părerile celor care au citit cartea. Nu știu în ce măsură filmul corespunde romanului, acum sigur îl voi vedea. L-am găsit aici.
L-am văzut… Ecranizarea este remarcabil de fidelă romanului. Finalul filmului, prin limpezimea sa, depășește finalul cărții. Prima poveste este alegoria celei de-a doua. Ascultătorii o aleg pe prima (ca și mine!). Cuvintele lui Pi, ”Așa e și cu Dumnezeu” mi-au adus revelația că autorul ne spune încă de la începutul cărții un adevăr fundamental: religiile sunt alegoriile unei singure povești, în care Dumnezeu este eroul principal. Omul are dreptul să aleagă alegoria pe care o dorește sau… povestea primară.
♦ Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi pe care o trăiesc.
♦ Mă gândesc că am trăi mai frumos și mai bine dacă ne-am spune mai des ”Memento mori!”
♦ Un lucru care mi-ar plăcea: să fie adevărat că mintea poate vindeca sau preveni bolile trupului…
♦ O fotografie de pe Internet care mi-a plăcut în săptămâna ce a trecut, din Blogul vienez ce aparține lui Lara, Ioana și Betty.
Deliciu vienez de la Cafe Museum, Viena
~~~~~~~~ Să avem cu toții o săptămână bună!
Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!
