Într-o zi ploioasă și mohorâtă ca aceea de astăzi mi s-a părut tocmai nimerit să mai adaug o filă în jurnal, m-ai ales că nu am mai făcut-o cam demult.
Mutarea blogului de povestiri la o nouă adresă m-a stors de puteri, pentru că o fac manual, articol de articol, pentru aproximativ 1500 de articole (și încă nu am terminat). Dincolo de greutatea acestei acțiuni și întinderea ei, există și o parte bună. Am revizuit fiecare articol și fiecare imagine.
La oboseală contribuie și vremea, atât de capricioasă în această vară. Simt cum organismul meu face eforturi disperate să se acomodeze la alternanța continuă dintre două-trei zile sufocant de călduroase urmate de câteva zile reci, cu ploi și vânt puternic.
Grădina, în schimb, e tare mulțumită de acest regim meteo. Gazonul, tufele și pomii, florile din jardiniere, toate sunt verzi și puternice, ne e tare drag să le privim, când scăldate în soare, când în apa ploiolor. Numai vântul le supără, rupând crenguțe ici și colo. Și animăluțele din grădină, de la gâze până la Bella și pisicile vecinilor, par a se simți bine.
Dacă nu aș fi avut atât de mult de lucru la noul blog, ar fi fost o vreme ideală pentru citit. Totuși, am terminat de citit ”Chatterton” de Peter Ackroyd, un roman interesant despre un fals literar și unul pictural, a căror urmărire dă romanului nuanțe de roman de aventuri, fără a fi asta. Iată numai o idee a unui personaj, despre falsul literar: ”Îți arăți puterea scriind versuri mai bune decât au putut scrie ei înșiși, care în același timp vor fi și versurile tale.”
Chiar dacă nu prea mai am timp de altele, nu renunț la vizitele pe blogurile care îmi plac. O poză care mi-a plăcut nu demult, de la Cătălin Fudulu:
=============
JURNALUL ZINEI 