Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 8/2022 Muzică divină și povestiri impresionante

Vremea. Luna august a fost ca o a doua lună a lui Cuptor. Canicula s-a sfârșit brusc odată cu luna, adeverind credința că sărbătoarea religioasă Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) aduce după sine frigul toamnei. Într-adevăr, la 1 septembrie am avut, noaptea, temperatura de 14 grade C, după ce cu o zi înainte fuseseră, tot noaptea, 25 de grade C.

În grădina noastră. Am fost deosebit de inspirați să îl chemăm pe nenea care ne tunde gazonul chiar cu o zi înainte de a începe ploaia ce a durat două zile. Iarba tunsă a băut apă din belșug și s-a înverzit din nou. Era foarte arsă, biata de ea. Trandafirii, însă, arată jalnic și acum.

Știri din casă și din bucătărie. În casă domnesc liniștea și curățenia, ca de obicei. La bucătărie te amețește aroma unei plachii de crap, făcută cu legume din belșug. Pisica e în transă, e moartă după pește, în timp ce motanului nici nu-i pasă.

Ce muzică ascult. Ascult în timp ce scriu cele  14 valsuri de Chopin interpretate de Dinu Lipatti, înregistrare socotita ”înregistrarea secolului XX”.

Un obiect preferat. Pe măsuța laptopului stă, cu ochii ațintiți la mine, un mic elefănțel de pluș cumpărat de la Zoo Praga în prima călătorie. Mi-e tare drag. Ține trompa în sus, cum se spune că trebuie s-o țină elefanții-bibelouri, ca să poarte noroc.

Din lecturile mele. Am terminat de citit o carte foarte plăcută, ”Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” de Eric-Emmanuel Schmitt. Conține opt povestiri de dragoste, dar ipostaze diferite ale acestui sentiment: dragoste filială, dragoste între o femeie și un bărbat, dragostea unei tinere pentru femeia bătrână pe care o îngrijește până la moarte și așa mai departe. M-a impresionat cel mai mult chiar acea poveste care a dat titlul volumului.

Un grup de femei dintr-un gulag sovietic găsesc un mijloc de a-și procura câteva foițe pe care ar fi putut să le scrie fiicelor lor. Ca printr-o minune apare și un mic creion, care le duce în culmea fericirii.

Din citatele favorite. Un scurt citat din cartea mai sus pomenită ”Prin mina aceea subțire le erau înapoiate inima, legătura cu lumea de dinainte, posibilitatea de a-și îmbrățișa copiii. Captivitatea devenea mai puțin apăsătoare. Vina de asemenea. Căci unele dintre ele se învinuiau că puseseră acțiunea politică înaintea vieții de familie…”

Un film memorabil. Printre filmele văzute în luna august mi-a rămas în memorie ”Casa Gucci”. Dramă din 2021, semnată de regizorul Ridley Scott, reunește inspirat un buchet de artiști de mare renume. Sunt extraordinari în rolurile lor Al Pacino și Jeremy Irons, monștri sacri ai cinematografiei americane. Cea care m-a surprins însă prin înalta calitate a interpetării a fost Lady Gaga. Excentricitatea sa ca și cântăreață m-a făcut să nu o apreciez suficient ca actriță de cinema. M-a surprins în ”S-a nascut o stea” și m-a convins în ”Casa Gucci” – povestea luptelor din familia Gucci pentru a păstra controlul asupra faimoasei case de modă, în care astăzi nu se mai află nici un membru al acestei familii.

O pictură favorită. ”Fată în albastru, aranjând florile”, de pictorul impresionist Frederick Carl Frieseke, 1915

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 7/2022. Caniculă și o poveste cu tâlc

Vremea. A fost o lună iulie grea, cu caniculă, temperaturi de 40 de grade și secetă. În alte părți ale țării, unde a plouat violent, au fost inundații. La noi a plouat mai mult cu tunete și fulgere.

În grădina noastră. Chiar dacă l-am mai udat, dar cu economie, cum se cere acum, gazonul s-a uscat. Florile trandafirilor au pălit deîndată ce au înflorit, arse de soarele nemilos. Cicadele ne-au înnebunit cu țârâitul lor rău prevestitor, în timp ce păsărelele abia au mai ciripit puțin în zori, apoi au tăcut, copleșite de căldură.

Pisicuțele, animale renumite pentru dragostea lor față de căldură, nu și-au mai găsit locul nici în casă, nici în grădină. De cățea, ce să mai zic, s-a ascuns mereu lângă soclul gardului, sub tuie, pe latura de nord a grădinii, unde este mereu umbră și, deci, ceva mai răcoare.

Știri din casă și din bucătărie. În casă a fost relativ răcoare, grație draperiilor, marchizei și, mai ales, aerului condiționat. Totuși, pe cel din urmă l-am folosit mai rar, fiind sensibili la curentul de aer rece. În bucătărie nu au lipsit supele și ciorbele, fiindcă așa suntem obișnuiți. La felul doi, însă, mâncărurile au fost înlocuite de salate, ultima fiind o delicioasă salată orientală.

Din lecturile mele. Neavând prea multă energie pentru alte treburi în afară de alergătura pe la doctori și fel de fel de analize, luna asta am citit mai mult. De fapt, am recitit, înghițind pe nerăsuflate nu o carte, ci opt (adică 8 volume): ”Cei trei muschetari” (2 volume), ”După douăzeci de ani” (2 volume) și ”Vicontele de Bragelonne” (4 volume).

Nu am uitat însă de recenzia lunară, ultima despre un roman de-ale lui Kate Morton, ”Casa de la Riverton”.

Din citatele favorite. Aici se potrivește nobila deviză a muschetarilor ”Toți pentru unul și unul pentru toți.” – Alexandre Dumas. Păcat că astăzi rareori de mai întâmplă…

Mă gândesc… cât de greu le-o fi acelora care nu se pot baza pe omul de alături, pe jumătatea lor, cum se zice. Iată o poveste cu tâlc care subliniază importanța acestuia.

Într-o zi, la un curs de psihologie, profesorul le-a spus studenților că vor face un joc și a cerut un voluntar. Dintre cei care s-au oferit, profesorul a ales o studentă, pe nume Maria. El i-a cerut să scrie pe tablă numele a 30 de persoane, cele mai importante din viața ei.

Maria a scris pe tablă cele 30 de nume: membrii familiei sale, rude, prieteni, vecini, colegi. Profesorul i-a cerut apoi să șteargă 3 nume, ale celor socotiți cel mai puțin importanți. Ea a șters numele colegilor. Profesorul i-a cerut apoi să șteargă 5 nume, tot dintre cei socotiți mai puțin importanți. Maria a șters numele vecinilor.

Rând pe rând Maria a șters nume până când au rămas doar 4. În sală s-a făcut liniște, studenții realizând că acum se iau decizii din ce în ce mai importante. Profesorul i-a cerut să mai șteargă două nume. După un timp de gândire, Maria a șters încet numele părinților. Pe tablă au rămas doar numele copilului și cel al soțului.

Profesorul a cerut să mai șteargă un nume. Cu ochii în lacrimi, Maria a șters numele copilului. Profesorul a întrebat-o:

– De ce ai păstrat numele soțului? Părinții ți-au dat viață și te-au crescut. Copilului i-ai dat tu viață. Cu soțul nu ai legături de sânge…

Maria a răspuns calm:

– Într-o zi părinții mei vor trece în neființă. Fiul meu va pleca și el să-și urmărească propria viață. Cel care va rămâne lângă mine pentru tot restul vieții va fi soțul. El este cel mai important!

Profesorul și colegii s-au ridicat în picioare și au aplaudat îndelung.

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 6/2022 ”O luptă este viața, deci te luptă…”

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 5/2022. Trandafiri, iubire și … cartofiori prăjiți

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 4/2022 O primăvară adevărată, un Paște liniștit, o carte și un film bune