Jurnal 12/2023 Luna decembrie, o lună plină de sărbători

O lună decembrie ca una de primăvară târzie, cu puțină bunăvoință se putea face și plajă în unele zile. Nu că aș fi făcut eu, alergia mea solară stă să izbucnească la cea mai mică expunere, chiar si dacă sunt îmbrăcată cu haine groase.

Lăsând la o parte acest inconvenient, luna decembrie a fost plină de evenimente plăcute, semănând, în sfârșit, cu lunile decembrie dinainte de pandemie. Am sărbătorit, la începutul lunii și apoi după mijlocul ei, ziua mea, respectiv ziua fiului meu. Am fost la aceeași trattorie care ne este pe plac de ani de zile, pentru mâncarea gustoasă, în porții generoase, și serviciul ireproșabil.

Pe 7 decembrie am fost iar la un concert, de data aceasta Concertul de Crăciun al lui Ștefan Bănică jr., impecabil ca de fiecare dată. E al treilea la care participăm și am admirat faptul că nu s-a repetat în regie, costume, coregrafie și a avut alți invitați, toți de marcă.

M-am bucurat mult să le revăd pe Luminița Anghel, Nico și, mai ales pe Monica Anghel – superbă, slabă, cu vocea nealterată. Au cântat și soția lui Bănică, Lavinia Pârva, dar și copiii lui,  Radu Ștefan și Ana Violeta. L-am revăzut cu mare plăcere și pe Cristi Minculescu. Merită o mențiune și trupa de dans. Tot spectacolul a fost o feerie.

Prima zi de Crăciun am petrecut-o la Marriot, la brunch, invitați din nou de fiul nostru. Lume pestriță, doamne foarte elegante dar și destul de multe îmbrăcate casual. Mâncare extrem de variată, delicioasă, stropită cu băutură la discreție. Muzică bună, atmosferă excelentă.  

Revelionul – acasă, la televizor. Ne-a păcălit reclama Protv și am tot revenit acolo. Din păcate, programul nu a fost pe gustul nostru, după cum nu a fost nici cel de la RomaniaTV, nici cel de la Antena. Au coborât standardele sau om fi noi prea pretențioși?…

Am trăit iar momente de emoție pentru animăluțele noastre, din cauza petardelor și artificiilor. Gogolak a dispărut undeva, a reapărut a doua zi, însă i-a fost foarte rău. A dispărut din nou pe 1 ianuarie și mă tem că definitiv… Era bătrân și foarte bolnav. Bella s-a ascuns în fundul cuștii, în padoc, și nu a ieșit decât a doua zi. Caliope, mai bătrână și cu mai multă experiență, s-a ascuns în pat și n-a mișcat nici ea până dimineață. Motănelul, însă, a fost tare agitat, a umblat de colo-colo prin casă și a mieunat disperat până când s-au terminat pocniturile de afară. Abia atunci s-a urcat și el pe canapea.