Articole etichetate cu: jurnal de femeie

JURNAL (6/2016) O supă grozavă, un film naturalist, fotografii frumoase…

Luni, 8 februarie, 2016. O săptămână în minus, o pagină de jurnal în plus.

Afară e o vreme frumoasă, așa cum a fost în ultimele câteva zile. Pare că vine primăvara, lucru încântător la prima vedere, dar vine atât de repede că nu poti să nu te gândești că după ea vine vara, cu rigorile ei…

În bucătărie, am adăugat în lista de rețete una de supă minestrone de la Olguța.  O supă grozavă, simți că te saturi numai când citești rețeta!

În casă e cald, e liniște și ordine, e momentul în care sunt numai eu, cu mine și cu gândurile mele.

♦ Mă gândesc și sunt îngrozită de cât de repede am ajuns noi pe marginea prăpastiei… Se lucrează din greu și pe tăcute pentru a aduce o mare lovitură în chiar ființa poporului român: reducerea studiului limbii române, istoriei și geografiei, precum și scoaterea limbii latine din programa de învățământ. Ce vor învăța copiii țării în schimbul lor? Păi, ceva gen ”educație interculturală”. La ce ne mai trebuie cultura noastră ?! 

♦ Sunt recunoscătoare că m-am născut într-o vreme în care culturile altora nu o înlocuiau pe a noastră, ci își aveau locul alături, prin cursurile de limbi și literaturi străine, istoria literaturii universale etc. Har Domnului, generația mea știe evenimente și personaje din istoria românilor și din lumea întreagă, știe să localizeze pe o hartă orice oraș sau formă de relief importante de pe Terra, cunoaște și iubește scrieri din literatura română și cea universală și multe, multe altele. Asta înseamnă o minte deschisă și un suflet bogat. 

Am ajuns cu lectura la ultimul volum din cele 11 ale lui Cehov, volumul de teatru. M-am pregătit sufletește pentru el așa cum m-aș fi pregătit să merg la un spectacol de teatru în premieră! Să spun că iubesc piesele lui Cehov este prea puțin, dar dacă aș spune mai mult aș ocupa prea mult spațiu aici. Poate în altă pagină de jurnal.

 Filmul săptămânii a fost pentru mine „The Revenant. Legenda lui Hugh Glass”. Nici trailerul, nici comentariile de la Globul de aur, nu m-au atras către acest film. Aflând însă că este în strânsă concurență la premiile Oscar 2016 cu The Martian (film care mi-a plăcut foarte mult), am vrut să-l văd, ca să pot face o comparație. Două filme despre supraviețuire, unul în viitor (Marțianul), celălalt în trecut – în secolul al XIX-lea.

În The Revenant, eroul principal, Hugh Glass, interpretat de Leonardo DiCaprio, face parte dintr-un grup de vânători aflați pe teritoriul indienilor. Este atacat și mutilat de o ursoaică cu pui. E transportat de tovarășii săi până la poalele munților. De aici, este imposibil să continue drumul. Grupul pleacă și cu muribundul rămân doi tovarăși și fiul său. Unul dintre cei doi, John Fitzgerald, interpretat de Tom Hardy, îl ucide pe fiul lui Glass și îl convinge printr-un tertip pe celălalt să-l părăsească pe rănit. Tot restul filmului înfățișează, cu un naturalism excesiv și dezgustător, peripețiile lui Glass până când ajunge să-l reîntâlnească pe Fitzgerald și să se răzbune pe el. Când nu mănâncă mușchi de copac, eroul mănâncă, foarte la vedere, măduvă dintr-un schelet întâlnit pe drum, pește crud, carne crudă. Totul se întâmplă în noroi, în zăpadă sau în apă. Afară ori plouă, ori ninge, ori e furtună, ori e viscol. Peisajele sunt impresionante, dar nu frumoase ci copleșitoare spre sinistre. Ca să nu înghețe, eroul se vâră, în pielea goală, în burta unui cal din care scoate întâi, tot foarte la vedere, mațele și ce mai era înăuntru. Și așa mai departe.

Povestea e simplistă. DiCaprio, oricât se încruntă, geme și răcnește, oricât sânge îi iese clăbuci pe gură și puroi din piele, nu reușește să exprime mare lucru. Ochii săi nu exprimă nimic, aș spune că mult mai convingător e Tom Hardy, mai ales când vorbește despre visul său de a avea o bucată de pământ în Texas. Singurele aspecte pentru care eu aș da Oscar acestui film sunt imaginea și sunetul. Dar eu nu sunt juriul, așa că orice surpriză este posibilă, mai ales că nominalizările sunt multe…

 O preferință de-a mea: garofițele Elegance, atât de înmiresmate și frumos colorate.

Dintre multele fotografii de pe internet care mi-au plăcut în mod deosebit, una de la Mihaela Dămăceanu

Rosu

~~~~~~~~

Cu mulțumiri pentru Taniușa, care a dat startul la Jurnal de femeie!

Reclame
Categorii: jurnal de femeie | Etichete: , , , , , , , , , , | 15 comentarii

JURNAL (4/2015) Filme proaste și vietăți dragi…

Jurnal de femeie

    duminică, 2 august 2015, se mai încheie o săptămână, apare o nouă pagină de jurnal

    Iată, nu e o vorbă în vânt că, de la Sf.Pantelimon (27 iulie), începe să plece vara. Săptămâna asta a plouat, iar serile și diminețile au devenit chiar plăcute. Grădina s-a înviorat, ți-e mai mare dragul să privești de jur împrejur. Acum putem să luăm micul dejun pe terasă și e o adevărată plăcere. Chiar ieri am reluat una dintre rețete și am făcut faimoșul mișmaș (mâncare, nu afacere necurată!) și ne-am ospătat pe terasă, stârnind cu mirosul toate vietățile lătrătoare și mieunătoare de prin împrejurimi!

      La capitolul lecturi stau cam așa. Pinocchio a ajuns să-și vândă abecedarul ca să-și ia bilet la teatrul de marionete. În același timp, Soljenițân a ajuns să povestească despre propria detenție în Gulag, deci am trecut la volumul 3 al romanului său. Încă de la începutul acestui volum mi-au captat atenția câteva idei general valabile, aplicabile în analiza oricărei periode a istoriei omenirii.

”Revoluția este grozav de generoasă când este vorba de zor. Ea se grăbește să renunțe la o mulțime de lucruri.”
”Și mai știu unii la noi să vorbească cu fruntea ușor adumbrită: ”Da, s-au comis unele greșeli”. Și mereu această formulă impersonală, inocent-nerușinată – s-au comis, doar că nu se știe de către cine.”
”Omenirea este aproape incapabilă să-și însușească o cunoștință în mod nonemoțional, insensibil. În ceea ce omul a văzut ceva rău, este aproape imposibil, chiar dacă s-ar forța, să mai vadă și ceva bun.”

      După asemenea lectură serioasă, se cerea și un pic de destindere. Ce-am zis? Hai să vedem și noi un film de acțiune, ceva înviorător. Și am ales filmul difuzat de HBO ”Am ucis pentru ea”*. Clasificat drept thriller, avea o distribuție promițătoare: Bruce Willis, Mickey Rourke, Josh Brolin, Jessica Alba, Eva Green. Numai Bruce Willis și ar fi o garanție pentru un film de acțiune, pentru un thriller, nu?! Țeapă! Cred că a fost cel mai prost film pe care l-am văzut în ultimii zece ani… De altfel, Bruce a apărut doar câteva momente, având rolul unei… fantome! Creat după o celebră bandă desenată, filmul a păstrat întocmai stilul benzilor desenate: sentimente și acțiuni anormale, mult sânge și scene cu femei goale, replici ca pentru copiii nu prea știutori de carte, imagini nenaturale, culori ciudate. Or fi existând și admiratori ai genului, dar eu nu fac parte dintre ei, cu siguranță. Ce mai, am luat păcăleala și gata.

  * Micul review participă la ”Clubul cinefililor” de pe blogul lui Carmen.

      Șalul meu merge înainte, încet (având în vedere că lucrez la el numai seara, în pauzele publicitare de la tv), dar sigur. Nici nu mă grăbesc, nu-mi trebuie la o dată anume, și nu mă deranjează să prelungesc plăcerea de a meșteri la el. Îmi place să lucrez și să mă gândesc în acest timp la tot felul de lucruri. Tocmai de aceea și aleg modele foarte simple, ca să nu fiu preocupată să număr tot timpul. Aseară, în timp ce croșetam, mă gândeam că ar trebui să fiu recunoscătoare pentru faptul că am puterea să îmi văd greșelile (unele, nu chiar pe toate!) și să încerc să nu le repet.

      Dintre fotografiile care îmi plac, dar și vietățile pe care le ador, câinii, una de pe blogul Cafeaua Ta.

cola

Cățelușa seamănă teribil cu teckeluțul nostru, care acum este în Raiul cățeilor.

Să avem cu toții o săptămână bună!

Citește și:

Categorii: jurnal de femeie | Etichete: , , , , , , , , , | 19 comentarii

JURNAL (2/2015). Terminator, zâmbete și pisici

Jurnal de femeie

duminică 19 iulie 2015

    ♦ Acum pot să spun că săptămâna trecută a fost chiar bine, cu cele două zile mai înnorate de la sfârșit. Abia săptămâna asta s-a dezlănțuit canicula. Nu se mai poate ieși nici în grădină la orice oră, mă trezesc la cinci jumate ca să ud plantele. Mă rog, să ne consolăm că se coc recoltele de porumb, de floarea-soarelui și ce s-o mai coace la vremea asta.

tocinei

   De copt, m-am copt și eu la bucătărie, prăjind niște tocinei, care însă au meritat efortul! Îmi plac mult chifteluțele astea ovo-lacto-vegetariene, se pot mânca și ca atare, ca aperitiv sau gustare, și ca garnitură la… orice. Mă bucur că am păstrat caietul cu rețete al mamei, de acolo m-am inspirat.

   ♦ Am terminat de citit ”Căpitan la cincisprezece ani” pentru pagina cu povestiri. Continui să citesc ”Arhipelagul Gulag” (carte sănătoasă, în trei volume, cu aproape 600 de pagini fiecare). Adaug la colecția de citate încă unul din această carte-document:

Statul nu are dreptul să devină atât de feroce, încât să-și împingă supușii la fraudă.

 Măi! Măi! Adică… la noi, par examplu, statul e cel care i-a împins pe… și pe… și pe… să ciordească zeci de mii, sute de mii, milioane de euroi?! Tot el i-a împins pe unii medici să salveze vieți sau pe unii procurori să judece conform legilor numai contra șpagă?…

     ♦ Cu toată căldura, săptămâna asta am mai văzut un film, ”Terminator: Genisys”.* Film 3D, sunet Dolby, al cincilea film din seria de filme de lung-metraj Terminator ne duce în trecut și în viitor cât ai clipi din ochi. Lucrurile s-au mai schimbat: Terminator-Schwarzenegger e bun; John Connors se face rău; Sarah Connors nu-l tratează pe fi-su cu dragoste maternă, ci cu gloanțe și alte proiectile din ce în ce mai teribile. Apropo de asta, după ce am văzut unul după altul trei filme de acțiune în care eroinele principale sunt femei (”Spioana”, ”Supraviețuitoarea” și ”Terminator: Genisys”), am ajuns la o concluzie irefutabilă. Dacă vrei să vezi faimoasa ”tărie de caracter bărbătească”, atunci caut-o la femei ! În altă ordine de idei, ce mai zâmbet avea Terminator (Schwarzie)! Măăă… uit la trailerul ăsta și mă tot întreb unde-am mai văzut așa zâmbet…

  * Micul review participă la ”Clubul cinefililor” de pe blogul lui Carmen. 

      ♦ Sunt mulțumită de mine că i-am oferit imediat un plasture unei doamne care a fost ușor rănită la pedichiură. Totuși, mă întreb dacă nu am devenit meschină, fiindcă socotesc o faptă bună un lucru atât de mărunt și de firesc…

     ♦ Un lucru care îmi place: să mănânc porumb fiert! Cred că în altă viață am fost o purcelușă!

     ♦ Șalul început merge greu de tot. De fapt, nici nu pot să zic că merge, fiindcă l-am început de trei ori. Ba am ales un model prea rar, ba unul prea des, nici elan nu am prea avut… Da’ nu mă las, cum nu se lasă nici pisicile vecinului de escaladat gardul!

       La rubrica ”fotografii de pe net care mi-au plăcut”, altă pisicuță, preluată de pe blogul Iulisei.

pisi-leu

=============

Categorii: jurnal de femeie | Etichete: , , , , , , , , , , , | 25 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.