JURNAL 10/2020 Citate și un tablou care spun multe

♦ Pe 30 noiembrie am fost anunțați, cu fulgi de zăpadă, că de a doua zi începe iarna calendaristică. Adevărat că doar în calendar a început. Zăpada, așa cum a căzut, așa s-a și dus, chiar de a doua zi. Parcă nici nu-mi pare rău, avem timp destul de iarnă.♦ Tot pe 30 noiembrie am împodobit bradul. E un obicei pe care îl avem de mulți ani. Ne place să avem aspectul strălucitor de sărbătoare și de Ziua României și de ziua mea (care pică fix a doua zi după sărbătoarea națională). Nu mai spun că, după vreo două săptămâni urmează și ziua fiului nostru, după aceea sărbătorile de iarnă, așa că avem toată luna nevoie de ceva special.

Mic și frumos!

♦Anul acesta am regăsit și ceva ce căutam de multă vreme: un videoclip de zece ore cu imaginea unui șemineu în care arde focul. Și trosnește! Poate fi găsit aici.

♦ În casă domnește și acum parfumul freziilor primite de la soțul meu de ziua mea, înlocuind ultimii boboci de trandafir din grădină. Păcat că pe internet se pot pune numai imagini, nu și mirosuri.

♦ Am terminat lectura romanului ”Pianistul”. După cum am promis în pagina trecută de jurnal, fac acum o scurtă comparație cu filmul. Actorii fac mai dramatică expresia suferinței încercate de eroul principal și de toți locuitorii ghetoului evreiesc al Poloniei în anii celui de-al doilea război mondial. Finalul ne mai ia o piatră de pe suflet, căci pianistul a fost salvat de la moartea prin înfometare de un ofițer al armatei germane. Aici apare marea deosebire dintre film și carte. În film, la final se spune o frază despre acel ofițer, că a fost căutat de pianist, dar i-a dat de urmă când a fost prea târziu, căci murise; după niște ani a fost declarat de evrei ”Drept între Oameni”. Cartea are în plus impresionante pagini din jurnalul acestui ofițer. Iată câteva rânduri din acestea.

”Metodele naziștilor au o singură idee călăuzitoare: exterminarea, nimicirea celor care gândesc altfel.

Pe de o parte, naziștii se aliază cu clasele dominante în plan financiar și susțin principiul capitalist; pe de alta proclamă principii socialiste. Se propagă dreptul individului la libera dezvoltare a personalității și la libertatea de exprimare, distrugând în același timp bisericile creștine și purtând împotriva lor o luptă clandestină. Se afirmă dreptul oamenilor de a-și dezvolta liber talentul, condiționând în același timp totul de apartenența politică. Chiar cei mai capabili vor fi dați deoparte dacă vor fi fără partid.”

”Trebuie să ne punem întrebarea: de unde atâtea scursuri în poporul nostru? Oare li s-a dat drumul delicvenților și bolnavilor mintal din închisori și din casele de nebuni? Nu. Vina o poartă oamenii care dețin funcții importante în stat, care au reușit să-i educe astfel pe cei care, într-o situație normală, ar fi fost nevinovați. În adâncurile ființei umane există mult rău și multe instincte animalice. Ele ies la suprafață atunci când se pot dezvolta fără piedici.”

”Libertatea nemților este îngrădită, iar aceștia sunt aduși la nivelul unor sclavi înspăimântați și privați  de libertate. Li se ascunde adevărul. Nu pot influența în niciun fel soarta națiunii lor. S-a pierdut semnificația poruncilor: să nu furi, să nu ucizi, să nu minți. Ca urmare a negării tuturor acestor porunci ale Domnului, apar toate manifestările imorale, cum ar fi dorința de profit, îmbogățirea pe căi necinstite, ura, înșelăciunea, dezmățul sexual conducând la infertilitate, la declinul națiunii.”

Doamne sfinte! Aceste rânduri au fost scrise acum vreo 75 de ani, dar parcă ar fi descris chiar zilele pe care le trăim acum…

♦ O pictură care îmi place mult, de Paul Gauguin

”De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?”

Aici, sursa foto și o încercare de interpretare a simbolurilor din acest tablou.