JURNAL 5/2021 Un desert răcoritor, o carte captivantă, un accident casnic

Luna mai s-a remarcat printr-o instabilitate nemaiîntâlnită a vremii. Două-trei zile însorite, de plajă, urmate de două-trei zile cu vânt puternic, tunete, fulgere și ploaie. Și de la capăt. Drept urmare, trandafirii au fost atacați de ciuperci microscopice, unele tulpini au devenit maronii, iar frunzele de pe ele au căzut. Le-am făcut tratament, o să văd rezultatele. Necazul este ca a doua zi după ce i-am stropit cu ce trebuia, a plouat și i-a spălat. Trebuie să repet stropirea. Gazonul a fost împânzit de mici ciuperci cu pălărie. Nu le-a venit de hac decât mașina de tăiat iarba. In ultima săptămână a plouat întruna. Abia de două zile (5 si 6 iunie) am văzut soarele timp ceva mai îndelungat.

Am mai materializat o rețetă de desert, un desert foarte potrivit pentru vremea caldă, când o veni ea, cremă de iaurt cu fructe exotice.

Am citit două romane minunate, ambele biografii istorice. Am recenzat-o pe prima, ”Comoara grecilor” de Irving Stone, și nu voi mai scrie despre ea aici. Celalaltă este ”Blestemul regelui” de Philippa Gregory. Cartea este scrisă din perspectiva unei puternice doamne de la curte, Margaret Pole, moștenitoarea detronatei case Plantagenet. Ea descrie ascensiunea casei Tudor și o mare parte din viața tumultoasă a regelui cel cu șase neveste, Henric al VIII-lea. Conștientă că acest rege urăște familia pe care tatăl lui, Henric al VII-lea, a îndepărtat-o de la tron ucigându-i mulți membri, Margaret se străduiește toată viața să stea în umbră, pentru a-și proteja familia și averea. Ce va reuși, se va vedea pe parcurs și mai ales la final.

Cum cărțile și filmele sunt în continuare singurele surse de distracție, voi aminti aici singurul film remarcabil pe care l-am văzut în luna mai. Titlul original este ”This Is Where I Live You”, tradus la noi ”O săptămână nebună”. Bazat pe un roman de Jonathan Tropper, în regia lui Shawn Levy și avându-i în distribuție pe Rose Byrne, Jason Bateman, Tina Fey, inegalabila Jane Fonda și alți actori de mare calitate, chiar dacă nu sunt celebri ca alții, filmul este o comediodramă. Mai exact, o dramă cu accente comice despre relațiile de familie și nu numai de familie. Sfârșitul este ca în realitate: fiecare are ceva al său, pentru care ar trebui să se bucure în mai mare măsură, dar… fiecare și-ar fi dorit altceva în viață.

Iubitorilor de thrillere le recomand ”Ava”, cu Jessica Chastain, John Malkovich, Colin Farrell.

Am făcut o mare năzbâtie. Într-una dintre zile am spălat rufe. Nici nu și-a încheiat bine treaba mașina de spălat că, dintr-o zi însorită, m-am trezit afară cu o zi ploioasă. Am întins rufele în baie. A doua zi, fiind iar însorit, am luat suportul cu tot cu rufe și l-am târât (eram singură acasă) până pe terasa mică, ce era mai aproape. Neobișnuită să pun rufe la uscat pe acea terasă, și mergând cu spatele înainte, am ajuns la marginea terasei, neîmprejmuită, și am căzut pe spate, cu corpul jumătate pe aleea de piatră, jumătate pe pământul grădinii. E drept că terasa are numai 50 cm înalțime, dar nici eu nu sunt un fulg! Mi-e imposibil să povestesc cum am ajuns din grădină în casă, singură, fiindcă îmi vine să plâng. Ce să mai lungesc vorba, am scăpat numai cu o entorsă la glezna stângă și niște julituri și vânătăi despre care nu merită să vorbesc. Față de ceea ce mi se putea întâmpla (de exemplu să-mi sparg capul sau să-mi fracturez coloana ori un șold sau vreun alt os de la picioare) n-a fost mare lucru. Dar nici nu e ușor lucru… Acum, când scriu, au trecut două zile și două nopți de la accident. Stau în pat, cu glezna acoperită cu o pungă de fasole verde congelată, înfășurată într-un prosopel. Glezna și laba piciorului sunt umflate și vinete. Nu pot sta în picioare, totuși pot pune piciorul jos, fără să mă las pe el. La gleznă nu scârțâie nimic, nu are o formă ciudată, nu se mișcă ciudat și nici durerea nu este insuportabilă – de aici am tras concluzia că este doar o entorsă (sunt experimentată, nu e primul accident; am avut trei entorse de gleznă la piciorul drept și o fractură sub genunchiul piciorului stâng, acela care s-a pricopsit acum cu entorsa…). Soțul meu îmi aduce mâncarea la pat și tot ce îmi mai trebuie. Tot el mă duce la baie așezată pe scaunul cu rotile de la birou. Înainte de a pleca de acasă mă duce obligatoriu la baie, ca pe ăia mici! Distracția mea de bază este când să pun ”compresele” reci pe gleznă, când s-o dau cu Lioton, când să pun o gleznieră care mă cam strânge și nu o suport mult timp. Să vedem ce-o fi mai departe…

”Mai departe” este așa: este 6 iunie, sunt aproape două săptămâni de la accident. Progrese: mă mișc singură cu cadrul, numai până la baie. Glezna s-a dezumflat considerabil, dar e tot albastră și dureroasă. Totuși, durerile au scăzut față de primele zile.

Pentru ca finalul acestei file de jurnal să nu fie chiar trist, iată o pictură care îmi place mult, ”Doamna cu evantai”, de favoritul meu, Gustav Klimt.

Sursa foto Klimt