JURNAL 6/2021 Un mic progres, un roman interesant, un film plăcut

Luna iunie a fost o lună plină de suferință… După accidentul de la sfârșitul lunii mai, trei săptămâni ploioase din iunie mi-au adus multă durere și cred că au încetinit vindecarea bietei mele glezne stângi. Ultima săptămână din iunie a adus, în schimb, călduri înăbușitoare, presărate cu ploi scurte și violente la vremea după-amiezii.

Trandafirii s-au cam dus toți, cu excepția celor doi întârziați și celor doi crezuți pierduți, care au făcut boboci mult în urma celorlalți. De altfel, și ceilalți, după ce au fost tăiate ultimele flori, au îmbobocit din nou. Bucuria cea mai mare ne-a făcut-o, însă, lămâiul. După ce a pierdut o mare parte din frunze, atacat fiind de o ciupercă, l-am scos din casă pe terasă, dându-i o ultimă șansă. Gândeam că, în scurtă vreme, îl vom înlocui cu altceva. Micul luptător și-a revenit – a lepădat toate frunzele vechi și a făcut multe alte frunze, așa că acum arată… ca nou!

Pisoiul cel negru cu ochii verzi, pe care l-am numit Taz (din cauza felului fioros în care se purta cu celelalte pisici când se apropiau și ele de mâncare) a dispărut. După ce a trăit la noi la ușă timp de trei săptămâni, zi de zi, noapte de noapte, a dispărut așa cum a apărut, dintr-o dată. Avea zgărdiță (jerpelită, e drept) la gât și am sperat că și-a regăsit casa, ori că l-a luat cineva căruia i-a plăcut și, deci, va avea grijă de el. Adăugat mai târziu: N-a dispărut. A revenit după vreo săptămână, slab și leșinat. Credem că a fost după fete. Și mai credem că ne-am mai pricopsit cu un pisoi. Pe care acum îl cheamă Athos.☺

Grădina, tunsă proaspăt acum, când scriu, arată minunat, balansoarul din iarbă este îmbietor, dar eu încă nu pot ajunge acolo. Într-o primă etapă, în afară de scurte aventurări cu bastonul până la baie, am mers cu cadrul și nu am putut să cobor sau să urc nici măcar trei trepte cu el. Acum mă sprijin numai în baston (un baston excelent, cu patru puncte de sprijin). Am ajuns să ies pe terasă, să stau la soare pe un scaun preț de vreun sfert de oră. Apoi mă duc până la trandafirii cei mai îndepărtați și mă reîntorc, oprindu-mă să cercetez fiecare tufă. După care mă doare glezna și trebuie să o urc în pat.

Nu pot să bucătăresc deloc, așa că public pe blogul ”La Zina în bucătărie” fragmente literare în care se împletesc umorul cu gastronomia. Prima postare este un fragment din ”Prânzul” de Somerset Maugham.

Am citit foarte mult în această lună. În primul rând romanul ”Copiii de pe Volga” de Guzel Iarina, a cărui recenzie se află aici. Apoi, romanul ”Parfum de femeie”, mare surpriză pentru mine, care am văzut ecranizarea de vreo trei ori. Despre asta voi scrie într-o recenzie viitoare. În afară de acestea, am ”înghițit” din nou cele trei volume cuprinzând cele șase romane ale lui Maurice Druon din seria ”Regii blestemați”.

Seara m-am deplasat și mai greu decât în timpul zilei, așa că am rămas în pat și am citit. Am văzut și filme la TV, dar puține. Singurul care mi-a rămas în memorie a fost ”To Rome with Love”, o comedie romantică regizată de Woody Allen (care interpretează magistral și un rol), în care strălucesc Penelope Cruz, Jesse Eissenberg, Alec Baldwin, Roberto Benigni.

Și, în încheiere, o pictură favorită, un peisaj de impresionistul Alfred Sisley, intitulat ”Pod La Hampton Court”, din anul 1874.

Sursa foto Sisley