Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (12/2013) Șerpi, tată către fiu, poze

A douăsprezecea pagină de jurnal… Înghețată, vânătoare de șerpi, Robinson Crusoe și ce spunea tatăl său despre clasa de mijloc, fotografii înduioșătoare, un aforism despre cei dragi… Citește, uită-te la fotografii, la filmuleț. Aici e o părticică din viața mea !

Duminică, 25 august 2013, ora 7:45; o nouă pagină de jurnal, un nou fragment din viața mea.

♦ Afară sunt 16 grade C. E înnorat încă de ieri, dar nu cade nici o picătură de ploaie. Mai așteptăm !

♦ În casa se aude forfoteală în bucatarie, este soțul meu care pregătește micul dejun, mai ales cafeaua. Abia aștept ! Nici duminica asta nu miroase a prăjituri, cred că suntem la ultima etapă de inghetata.

Chiar pot să spun că m-am săturat de atâta inghetata ! Asta și aerul condiționat mi-au venit de hac în ultimele zile. Am făcut curat și m-am fâțâit încolo și-ncoace prin fața curentului de aer, iar acum mă lupt cu o frumusețe de tuse.

♦ Săptămâna asta am avut alt bucluc în gradina. Îi rog pe cei care își doresc casa pe pământ să nu uite zicala: Ai grijă de ce îți dorești, că s-ar putea să primești ! Soțul meu stătea de vorbă cu un vecin, când acesta a început să strige că a văzut, la noi în gradina, un sarpe care a încercat să prindă o vrăbiuță. A indicat și tufa în care se ascunsese, Chaenomeles. Soțul meu a dat fuga după greblă și a pornit la vânătoare. Se poate vedea în videoclipul de la sfârșit. E drept că era sarpe de casa, dar nu poți să-l lași liniștit în mijlocul grădinii pe unde umbli în șlapi sau chiar în picioarele goale. Și pe urmă, țin mai mult la vrăbiuțe decât la un sarpe.

Bănuiesc că apărătorii tuturor animalelor vor avea ceva de spus, că și șarpele ăla își are rolul lui în natură, că aia, că ailaltă… Aș vrea să aud ce-ar spune dacă ar fi în grădina lor !

♦ Am început să recitesc Robinson Crusoe, tot pentru blogul cu povestiri. Și această carte, alături de Călătoriile lui Gulliver, Micul prinț, Coliba unchiului Tom, mi se pare a fi scrisă mai mult pentru adulți decât pentru copii. Cred că ar trebui să fie recomandate elevilor mai mici doar anumite fragmente, ce țin de partea aventuroasă, spectaculoasă, a acestor cărți, pentru a reveni apoi cu lectura integrală abia prin clasa a XI-a. Cândva, în clasa asta, toții elevii de la secția umanistă studiau Istoria Literaturii universale…

♦ Iată două citate din carte. Este de crezut că un elev de 10-12 ani înțelege ?
Tatăl lui Robinson Crusoe discută cu fiul său, pentru a-l face să renunțe la dorința lui aprigă de a porni pe mare.
…numai oamenii fără nici o nădejde și care nu mai au încotro, sau aceia care năzuiesc după bogății nemăsurate pornesc hăt, departe printre străini, în căutare de aventuri, pentru a se sălta prin grele încercări și a-și căpăta faimă folosind căi neobișnuite.”
”…cei din starea mijlocie au parte de cele mai puține nenorociri. Aceștia nu sunt supuși la atâtea neplăceri și suferințe trupești și sufletești precum ceilalți care, fie printr-o viață stricată, de lux și desfrâu, fie, dimpotrivă, prin muncă grea și lipsuri, își descumpănesc viața, drept firească urmare a felului lor de a trăi.

♦ Un lucru care îmi place este să privesc seara stelele. Îmi amintesc mereu un aforism Cei dragi sunt ca stelele: chiar dacă uneori sunt acoperite de nori, știi că sunt întotdeauna la locul lor și te așteaptă…”

♦ Dintre fotografiile care mi-au plăcut:

doi-teckeli-scumpi

Sursa foto 1 – Amy Lancaster Jeske

Iată și lupta cu ”balaurul” !

~~~~~~~~~~~~

46 de răspunsuri la “JURNAL (12/2013) Șerpi, tată către fiu, poze”

Robinson Crusoe e intr-adevar o carte pe care nici eu nu o gasesc potrivita pentru copii. Pentru ei exista cartile lui Jules Verne in special Copiii capitanului Grant sau 2 ani de vacanta, unde eroii sunt chiar copii.
Cat despre lupta cu balaurul, desi iti dau dreptate, pe undeva mi-a fost mila si de sarpe.
Sa ai o duminica linistita, draga Zina!

Apreciază

eu nu m-am uitat la filmulet ca mor. simt asa cum incep sa ma racesc numai cand ma gandesc….
ati fost norocosi ca a zarit vecinul sarpele.
sa stii ca si eu tot imi caut curaj sa ma duc intr-o noapte la pozat de stele. trebuie sa ma cocot in varf de munte ca sa nu am lumina de la iluminatul stradal…
intr-o zi poate gasesc si curajul asta si noaptea il iau cu mine…:)
zi faina sa ai, Zina!

Apreciază

Și mie îmi place să privesc stelele, aș sta cu orele cu ochii pe cer încercând să le înțeleg misterele. Apropo de asta, ai prins Perseidele?

Îmi place Jurnalul tău, am să vin să-l citesc mai des 🙂

Apreciază

Nu le-am prins, Dana. De cativa ani, parca e un facut, exact din 10-11 august cerul se acopera, numai noaptea, cu nori. Asta tine cateva nopti la rand, de zici ca e o chestie aranjata inadins de extraterestri ! 😀
Te astept cu drag !

Apreciază

Daca stai la casa vezi stelele si cerul mult mai mult si mai des decat o facem noi cei ferecati intre zidurile de ciment…ne uitam doar sa vedem daca va ploua… Si eu as fi omorat sarpele pentru ca nu-mi plac serpii fara sa am vreo fobie; si gandacii si viermii si tantarii si capusele au rolul lor in natura, asta nu inseamna ca trebuie sa le suportam pe teritoriul nostru.

Apreciază

Trebuia sa-l bagati intr-o cutie si sa-mi dati mail ca veneam dupa el:) La filmulet nu m-am uitat,dar fiecare face ce vrea la el in curte si nu este de condamnat.
Robinson Crusoe a fost primul roman citit, tata a decis pe cand eram in clasa 5 ca sunt mare si trebuie sa trec la next level, n-am inteles multe din el atunci dar l-am recitit cativa ani mai tarziu si a fost altceva, coincidenta sau nu de o saptamana citesc iar romanul.
Cerul ma incanta de fiecare data cand ma uit la el norii sunt uimitori iar pentru stele mi-am cumparat binoclu:)

Apreciază

Brindusa, tu vorbesti serios ? Pai ce faci tu cu un sarpe ?… Uite, mi se pare ca Anca a pus foarte bine problema. Nu am nimic cu nici o lighioana daca isi vede de treaba ei si nu vine pe micul meu teritoriu.
Daca citesti iar Robinson Crusoe, nu-i asa ca acum il intelegi cu totul altfel ? Si te opresti mai mult exact la pasajele peste care sareai candva ? Eu asa am facut acum.

Apreciază

Ii dadeam drumul pe un camp undeva, iubesc reptilele, am vrut sa-mi iau si sarpe, dar tot familionul a fost impotriva. 🙂 Este bine pusa problema de Anca, la fel gandesc si eu.
Citesc pasajele sarite si le inteleg acum altfel, oricum sunt carti pe care oricat le-as citit tot sunt savuroase. 🙂

Apreciază

Cred ca trebuie sa ne invatam de mici copiii sa intrebe ori de cate ori nu inteleg ceva. Sa nu treaca peste cuvinte necunoscute sau peste fraze greoaie… Oricum, mie mi se par mult mai complicate cartile lui Jules Verne…
Offf, era un biet sarpe nevinovat… Chiar si desculta daca umbli, tot nu patesti nimic (hai, poate un pupic…). 😉

Apreciază

Da, aici e secretul. Parintii-acasa, dascalii-la scoala, sa porneasca de la descifrarea textului si „traducerea” lui. Din pacate, cei mai multi nu inteleg importanta acestei etape. Dintre cei care inteleg, multi nu au timp si rabdare sa o faca. Si in meseria de parinte si in cea de dascal sunt multi veniti – putini chemati ! 😆

Apreciază

Frumosi teckeli, frumoasa fotografia! Un moment am crezut ca sunt ai tai dragi…
Citatele din Robinson Crusoe sunt valabile si astazi, dar nu stiu, zau, cati copii sau chiar adolescenti ar intelege.
In conditiile in care se pot rataci atatea soiuri de vietati prin gradina, prefer sa stau la bloc. Un singur si amarat de soricel a fost la noi in casa si a trebuit sa punem lipici ca sa-l prindem, dar inca si acum parca aud sunetele disperate pe care le scotea…
Sa va fie saptamana asa cum o doriti!

Apreciază

Vezi, Cafeluta ! Spuneam eu ca am vesti si mai si decat alea cu cartita… 😦
Teckelii mi-au amintit asa de tare de Zorro si de Mollie, ca am vrut neaparat sa pun fotografia aceea.
In ceea ce priveste lecturile, probabil daca ar fi explicate de dascali, ar fi mai accesibile copiilor. Asta se intampla insa foarte rar. Este unul dintre motivele care m-a impins sa fac blogul cu povestiri pe scurt ale lecturilor scolare. De fapt, nu doar scolare. Cred ca orice om ar trebui sa citeasca macar o data in viata cartile acelea. Cine nu le-a citit pana acum din diverse motive, poate sa faca cunostinta cu ele acolo.

Apreciază

Si eu m-am gandit sa imi aduc de acasa cartile copilariei… Pentru mine Robinson are o semnificatie aparte, e prima mea carte citita cap-coada. Ai dreptate cu faptul ca mare parte din carte nu e scrisa pentru copii, insa imi amintesc bine cum mintea mea de copil reusea sa selecteze firul actiunii, pe care il urmaream cu extrem de mare interes.

Apreciază

Dacă te-ai săturat de înghețată ( și noi, să știi!), înseamnă că trece vara, toamna bate la ușă și cred că a venit cu adevărat timpul său. Ce cărți minunate, ce frumoasă copilărie retrăim când le recitim! O săptămână reușită, Zina dragă! 🙂

Apreciază

Da, Mirela, a venit timpul toamnei. Am iesit in dimineata asta sa ud gazonul si… mi-a fost frig ! E drept ca bate vantul cu putere si senzatia de frig se accentueaza. Ai dreptate, lectura atator carti de demult, in ultimii trei ani, m-au facut sa-mi retraiesc copilaria si nu numai atat. Am retrait si copilaria baiatului meu, amintindu-mi mirarile si emotiile lui la o poveste sau alta. Sunt foarte bucuroasa ca am facut blogul cu povestiri. Muncesc foarte mult la el, dar imi si aduce bucurii.

Apreciază

Valeu!!! Un sarpe!?!? Doamne, cred ca muream, inviam si apoi muream iar de frica! Brrr! Nici nu vreau sa aud de ei!
Azi am constatat si eu ca vine toamna. Se face din ce in ce mai frig si frunzele sunt deja colorate in nuante de aramiu. Foarte repede a trecut vara asta 😦

Apreciază

Eh, nici mie nu mi-a fost curaj, drept sa-ti spun. Noroc ca eu am stat mai departe ! 😀

Daaa 😦 La noi e un covor de frunze galbene sub trestie. Imi pare rau, era asa frumusica… A crescut binisor anul asta. Ei, lasa, acusica vine iar primavara !

Apreciază

Robinson poate fi citit la fiecare virsta.Pentru fiecare are inteles propriu.
Teckelutii sint minunati.Deja mi-e dor de a noastra, mai ales ca a spus sotia ca ar fi vrut sa mearga cu ea la servici.Ceea ce inseamna ca a ramas taare suparata acasa.
E tardiv,dar ar fi fost suficient sa-l indepartati din gradina.Sarpele.De altfel el se „ocupa” de goange,de soareci, de…cirtite.Si oricum,fiind o casa cu doi ciini de paza,distractie si aparare,n-ar fi stat.
In fiecare an am gasit o gramada de trifoi cu patru foi si am vazut ,in special in august,o gramada de meteoriti.Anul asta am gasit,in primavara,un singur trifoi cu patru foi si n-am vazut nici o cazatoare.Adevarul este ca la cit e de furacioasa catelusa noastra,de cite ori ies seara sau noaptea cu ea afara trebuie sa fiu cu ochii pe ea,nu la stele.
Multumesc de duminica la voi !
Sa aveti o saptamina placuta!
Saru’mina!

Apreciază

Poate ne-am grabit cu sarpele, dar e groaznic cand il vezi la cativa pasi de usa…

Ce fura catelusa ? Teckelii nostri nu furau, luau si stricau acolo, la fata locului ! Bella, insa, cand patrunde in casa, foarte rar, incearca sa ia cu ea o ”amintire” de pe masuta joasa din sufragerie: fie un suport pentru pahar, fie un telefon mobil ! Ultima oara a ciordit mobilul Samsung Galaxy ultimul tip al fiului nostru. Iti dai seama ! 😆

Apreciază

Cum noi ii dam numai crontanele in care mai amestecam ceva supa , e tentata de oasele lasate de vecini pentru pisicile de afara.
Ia de jos.Daca ii spui sa lase,lasa si in microsecunda urmatoare ia din nou in gura.
Mi-e frica pentru ca din graba de a nu fi vazuta sa nu inchita pe nemestecate si sa pateasca ceva.
In plus sint o gramada de nemernici care nu sint in stare sa-si coordoneze propria viata,dar sint interesati de a altora.Pun mincare otravita.Ciinii care sint in lesa pot fi controlati, dar cei care mai scapa de pe-acasa,pisici, arici, pasari…
In rest n-are treaba cu nimic.Nici jucarelele ei n-o intereseaza.

Apreciază

Frumoasă şi reconfortantă pagină de jurnal! Şi să fie aşa, liniştite şi plăcute, toate zilele!

Mi-a plăcut tare mult poza cu cei doi Teckeli. Parcă ar fi… Patrocle din „Dumbrava minunată” – filmul atât de frumos al copilăriei.

Cu şarpele…brrr, n-am nimic c ei, dar ideea că ar putea pătrunde în casă…Phuuu!

O zi minunată, doamna Zina! 🙂

Apreciază

Iti dai seama ce mult mi-a placut mie poza, fiindca seamana mult cu cei doi teckeli pe care i-am avut noi, Molly si Zorro – mama si fiul.
Cat despre sarpe, da, ar fi putut intra oricand in casa, mai ales ca ”fetele” nu circula prin perimetru tot timpul.

Apreciază

Ups! Mie imi plac serpii! Foarte tare. Nu pot avea unul pentru ca (pe aici) sunt singura careia ii plac si nu vreau sa ii stiu pe cei dragi nemultumiti. 🙂 In mod sigur, daca e o chestiune de „cine-pe-cine” as ucide si sarpele, instantaneu, fara regrete (as regreta mai tarziu 🙂 ) Si mai e un motiv pentru care nu vreau sa cresc un sarpe (poate cel mai important sau cel adevarat): nu ma vad in stare sa il hranesc cu soricei sau cu insecte sau cu orice vietati vii care ii plac sarpelui (nu-mi plac insectele dar nu le-as prinde pentru a le da sarpelui).
Dar: oare serpisorul acela n-a ajuns acolo pentru a va scapa de cartita? Pentru ca serpii se numara intre dusmanii naturali ai cartitei. Si nevastuica se numara printre acesti dusmani – si am inteles ca azi se gasesc nevastuici de vanzare, ca animale de companie. Am aflat de curand, cand mi s-a povestit un „episod” cu si despre nevastuica 🙂 Nevastuica se duce dupa cartita in vizuina…
Am citit cu mult interes aceasta pagina din jurnalul tau. Viata la „casa pe pamant” are un farmec deosebit – dincolo de unele inerente – mai mult sau mai putin – neplaceri 🙂
Zile fericite iti doresc, Zina!
P.S. Filmuletul nu am vrut sa il vad 😦 si 🙂

Apreciază

Sarpele ala venise la vrabiute, nu la cartite. L-a vazut vecinul cum s-a dat la una, dar a scapat. Abia astept sa vina zile mai reci, sa se ascunda toate prin vizuini, ca sa ma bucur si eu de farmecul respectiv ! 😀
Zile fericite si tie, Diana !

Apreciază

Desi duminica am fost in cu totul alta parte,curioasa din fire, nu am rezistat ispitei de a-ti citi pagina de jurnal miercuri ! Nu stiu care ar fi varsta optima pentru a citi cartile recomandate; cred ca depinde foarte mult de educatia din familie, de talentul pedagogic si dragostea pentru copii ale profesorilor, de dorinta de cunoastere a fiecarui copil.Dragutii de Molly si Zoro ! Da,vine toamna,padurile au capatat o tenta aurie, la munte…Iti doresc cat mai putine animale salbatice in gradina !

Apreciază

O, era suficient de mare sarpele, nu stiu ce m-as face sa dau peste unul. De fapt am vazut unul mult mai mic prin 2006 cand am fost in vizita la fratele meu In Italia la Bolzano – in partea austriaca – cand sa ies afara in curtea din spatele casei, intr-o dimineata, el statea la soare, incolacit. Mi-a fost tare frica. Cred totusi ca sunt inofensivi, dar frica ramane!

Apreciază

Cred, ca n-as mai fi intrat in gradina pentru muuulte zile. Nu urasc serpii, dar nu pot sa-i vad … si am vazut o multime la viata mea, chiar si o vipera cu zig zag pe spate … Sunt sigura ca exista si in imprejurimile case noastre, sper sa nu ne intalnim 🙂
Incerc sa-mi amintesc, la ce varsta am citit Robinson Crusoe … citeam doar ce imi placea, sigur am sarit pasajele fara actiune 🙂

Apreciază

Am inceput sa le dam drumul „fetelor” mai des si in partea noastra de gradina. Kory e foarte harnica, ea depisteaza serpii si prinde soarecii. A sapat ea si dupa cartite, dar fara folos. Bella e mai printesa, se tolaneste si priveste ! 😀
Da, si eu faceam la fel, iar la Robinson am sarit multe pagini, pe unde facea inventarul bunurilor si povestea cum a cultivat pamanatul si cum si-a amenajat „casa”. Acum mi-au placut si partile astea ! 😆

Apreciază

Dacă ți-a plăcut, spune-mi și mie!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.