Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 11/2021 Noiembrie frumos, pisici, un roman deosebit

Un noiembrie frumos, care a dezbrăcat cu delicatețe vegetația. Magnolia a crezut, totuși, că a venit iar primăvara și a făcut boboci. Arată frumos în contrast cu frunzele ruginii de căpșun. Sunt bucuroasă că am plantat tuie de jur imprejurul grădinii, că am pus brazi în dreptul unor ferestre, avem verdeață în fața ochilor și în timpul iernii.

Acum, când scriu ultimele rânduri ale acestei file de jurnal, este sâmbătă seara. În bucătărie plutește mirosul minunat al unei plăcinte cu brânză dulce și stafide, abia scoasă din cuptor, tăiată și așezată pe platou.

Fiind sfârșit de noiembrie, am dat jos din pod bradul cel mare, bradul cel mic și podoabele. De mulți ani împodobim bradul de Crăciun nu în Ajun, cum e datina, ci pe 30 noiembrie. De ce? Fiindcă a doua zi e ziua de sărbătoare a tuturor românilor, iar pe 2 decembrie este ziua mea de naștere și ador atmosfera casei împodobite pentru sărbătorile de iarnă. Pentru noi, aceste sărbători încep pe 1 Decembrie și se încheie pe 7 ianuarie, când este ziua onomastică a fiului nostru, Ionuț.

Mă întreb, însă, dacă voi rezista la operațiunea împodobitului, fiindcă și acum mă doare glezna și se umflă tare când stau puțin mai mult în picioare, la șase luni de la accident. N-aș fi crezut să dureze atât de mult recuperarea.

Pe la jumătatea lunii am fost nevoită să umblu mai mult și m-am simțit îngrozitor după aceea. Un vecin, cu casa dincolo de casa celui de la care a plecat pisica noastră Calliope, are o pisică ce a făcut două rânduri de pui, unul după altul. Nici nu-i înțărcase pe primii, trei la număr, și era deja gravidă. A mai făcut patru pui. Dat fiind că noi, în afară de cele două pisici din casă, mai avem una, pe Gogolak, care mănâncă și doarme numai afară, pisica-mamă a vecinului a învățat drumul la mâncarea lui Gogolak. După ea, cei șapte pui…

I-am spus vecinului să facă ceva, dar se pare că e o bucurie pentru el că a scăpat de pisici. A spus ”să nu-i mai primim”, de parcă i-am primi pe poarta principală cu pâine și sare. Până la urmă a spus să-i dăm, de parcă ar fi ușor. Și sunt ale lui, nu ale noastre. În fine, am pornit într-o zi la drum, am fost la veterinarele noastre, apoi la o doamnă care cunoștea alți veterinari și ne-am ales cu niște promisiuni. Ne-am întors acasă, am alergat după pisici, le-am făcut poze, că așa fusese înțelegerea, să trimitem poze. Mai avusesem și niște rufe la spălat și a trebuit să le întind după ce am terminat ședința foto cu pisicile. Ei, după toate astea mi s-a umflat glezna și m-a durut atât de rău, încât nu am putut suporta nici atingerea de perna pe care am pus piciorul. Numai niște comprese cu gheață m-au liniștit puțin.

Cu pisicuțele mici, cele patru, am rezolvat, le-am găsit câte un cămin și o familie. Ne-au rămas în cont mama și un pui din prima serie, numit de noi ”Motanul încălțat”. Avem acum în întreținere cinci pisici, trei ale noastre și două cele menționate mai sus, plus trei de la vecinul celălalt, care mai dau iama pe la mâncare sau pe la uși. A nu se uita și cățeaua…

Citesc acum ”Uragan asupra Europei” de Vintilă Corbul. Este una dintre cărțile păstrate de mine din biblioteca părinților mei, Dumnezeu să-i odihnească! Acest autor a scris excelent, toate romanele sale s-au bucurat de succes, ca și filmele ale căror scenarii le-a scris. Puțini mai știu că a scris scenariile filmelor Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978), Nea Mărin miliardar (1979) și Duelul (1981), toate regizate de Sergiu Nicolaescu.

În ”Uragan asupra Europei”, roman istoric scris împreună cu Eugen Burada, autorii descriu într-un mod de-a dreptul captivant situația din Europa sfârșitului de secol XIX, în care mișcarea de eliberare a popoarelor de sub puterea Imperiului Otoman ia un mare avânt.

Într-o convorbire cu prim-ministrul Lascăr Catargiu, principele Carol, cel care avea să devină Carol I, primul rege al României, spune:

”- Noi, românii – îmi îngădui, cred, domnule Catargiu, să folosesc acest termen -, dorim să fim liberi, stăpâni pe pământul și pe destinul nostru. Sunt un Hohenzollern, domnule Catargiu, iar un Hohenzollern nu poate accepta la nesfârșire o stare de inferioritate față de sultanii otomani. Nu putem îngădui nici protectoratul Rusiei ori al Austro-Ungariei. Sunt prietenul conservatorilor, dar asta nu mă împiedică să apreciez politica externă preconizată de domnul Brătianu și de liberalii săi, mai pozitivă, mai realistă. Nu mi-am însușit încă bine limba românească,dar mi-am însușit în schimb sufletul românesc. Simt pulsul acestui popor, domnule prim-ministru. Românii vor să devină liberi! Liberi și independenți!”

El era născut și crescut în Germania, dar simțea și gândea românește…

O pictură favorită: La blouse roumaine, de Henri Matisse, 1940

Citatul din această filă de jurnal participă la ”Citate favorite” de la Suzana.

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 8/2021 Un pisoi obraznic, un roman surprinzător, o pictură amuzantă

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 7/2021 O lună de foc, o carte minunată, un spectacol ratat

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL 6/2021 Un mic progres, un roman interesant, un film plăcut

Categorii
jurnal de femeie

JURNAL (4/2021) Un aprilie capricios, un film de dragoste și o distopie premonitorie