Jurnal 2/2024 Flori, reviste și cărți

Nici nu a trecut bine gerul de ianuarie și ne-am trezit la începutul lui februarie (05.02) cu temperaturi de 20 de grade Celsius. Unde mai pui și un vânt puternic. De ce să mă mai mir că se usucă tuiele?… Întrebarea este: ce să plantăm în locul lor ca să reziste? Ceva care să crească repede, să facă umbră, să reziste la vânt, la soare, dar și la ger.

La poalele liliacului au răsărit ghioceii, mai mici și mai amărâți decât anul trecut. Pământul de aici e tare sărac, neroditor. Mai toate plantele s-au micșorat, parcă, cele cu flori fac flori tot mai mici, cele decorative prin frunze sunt tot mai palide.

În bucătărie am încheiat triumfal luna februarie cu doi chefali la cuptor. Merită să încerce oricine are plăcerea să mănânce pește.

Luna aceasta am reușit să termin de recitit ”Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder. Autorul face o trecere în revistă a principalelor curente filosofice din antichitate până în ziua de astăzi într-un mod interesant și atrăgător, împletind partea filosofică cu o incitantă investigație. Fiecare etapă de căutări detectivistice este urmată de un episod din aventura filosofiei înseși.

De publicat în blogul de lecturi, am publicat, însă, despre o altă carte, ”Viața lui Pi” de Yann Martel.

Nu-mi iese din minte o întâmplare recentă. Am strâns, cu niște ani în urmă, o colecție de peste 300 de reviste ”Jurnal de bucătărie”, editate de ziarul ”Jurnalul Național”. Le-am citit cu interes, am preluat multe rețete de acolo, m-am delectat cu multe articole de cultură culinară românească și internațională. A sosit vremea să mai fac un pic de selecție prin bibliotecă și am ales să dau aceste reviste.

Vecinul care ne mai ajută la diverse treburi prin casă are o fiică și un nepoțel de patru ani. I-am oferit vecinului revistele, pentru fiică. Mi-a răspuns ca fetele din ziua de azi nu mai gătesc. N-am comentat, dar nu m-am putut opri să mă întreb în sinea mea: ”Bine, să zicem că fiica și ginerele mănâncă fast-food zi de zi, dar copilul? Cum să nu gătești acasă când ai un copilaș de patru ani?… Hai să zicem că ziua, de luni până vineri, mănâncă la grădiniță. Dar seara? Dar sâmbăta și duminica?… Ii dai numai Big Mac sau ce?!”

Vizavi de casa noastră se află o grădiniță de copii. Fiind despărțiți de o stradă îngustă, ne vedem de la ferestre sau din curte cu bucătăreasa și educatoarele. Ne salutăm, ne mai întrebăm de sănătate. M-am gândit să le ofer lor revistele, poate măcar pe una dintre ele să o intereseze. Nu le-au interesat  și revistele mele au ajuns la tomberonul cu maculatură…

A venit și a trecut și Valentine’s Day, cu daruri și flori și dulciuri. Florile se văd la începutul postării. Dulciurile le-am mâncat și cu darurile nu e frumos să te lauzi! Totuși, iată, dintre daruri, doar cărțile primite.

Caraghioasele noastre pisici au o preocupare nouă: o cutie pe care o revendică amândouă, deși e cam mică pentru oricare dintre ele. Se pare, însă, că tocmai asta le atrage.