JURNAL (13/2015) Moșmoane, metempsihoză și o gospodină

Luni, 5 octombrie 2015. Încă o săptămână, încă o pagină de jurnal.

♦ În pagina anterioară spuneam că se apropie timpul să pregătesc grădina pentru iernat. Nici nu mă gândeam că o voi pregăti chiar cu noutăți pentru anul viitor. În excursia din Grecia, o doamnă mi-a oferit un moșmon, adus de ea din Italia. Fructul era micuț, în forma unei pere ușor strangulate la mijloc, galben maroniu, cu pulpa moale și dulce. El avea în interior doi sâmburi, arătând ca niște mici castane fără cojă. Am pus sâmburii în niște șervețele (pe care le-am udat mereu cu apă), apoi într-o pungă de plastic. Revenită acasă, am pus sâmburii în pământ, în două ghivece. Asta era la începutul lui iunie. Au trecut iunie, iulie, august, n-a apărut nimic și mi-am luat nădejdea. Am mutat ghivecele pe o scară din spatele casei, e drept că la soare. Nu le-am mai dat nicio atenție, nici apă. Pe la sfârșitul săptămânii trecute (deci sfârșitul lui septembrie), am descoperit că într-un ghiveci a apărut o plăntuță sau chiar două, nu-mi dau încă seama. Săptămâna asta, joi, am descoperit că a apărut o plăntuță și în celălalt ghiveci! Le-am adus pe amândouă pe fereastră la bucătărie, unde le încălzește soarele amiezei. Să vedem cum vor evolua, dar oricum, sunt foarte bucuroasă!

♦ În bucătărie, am adăugat la colecția de rețete pe cea de ficăței de pui cu kaizer, o bunătate apreciată de toți cei din casă (și de pe lângă casă!). Și apropo de casă, tot nu am reușit să mă apuc de ordine la cărți, am mutat doar câteva de colo-colo.

♦ Citesc, în continuare, schițe, povestiri și nuvele de Cehov. Mi-a rămas în memorie cum a aplicat el concepția despre metempsihoză la propria-i viață. Dar la câte vieți nu se potrivește… În ”Câteva cugetări despre suflet” spune:

”Am fost mormoloc când m-am născut și poamă bună când am pășit în viață. Intrând într-o slujbă la stat, am ajuns vulpoi; șeful mă făcea bou, prietenii – măgar, liber-cugetătorii – dobitoc. În tren, fugeam de controlor ca un iepure. La țară, în mijlocul mujicilor, mă simțeam lipitoare. Când au fost delapidați niște bani, am fost un timp țap ispășitor.Însurându-mă, am ajuns vită cornută. Răzbătând în cele din urmă la drumul cel bun, am făcut burtă și am devenit porc.”

♦ Săptămâna trecută am apreciat două filme*. O comedie franțuzească, ”Profii” – titlul original ”Les profs” – din anul 2013, cu Christian Clavier (Asterix în filmele cu Gerard Depardieu), Isabelle Nanty, Pierre-François Martin-Laval. Un film ușor și plăcut, în care la situații radicale se aplică remedii radicale. La un liceu cu rezultate atât de slabe la bacalaureat încât se află pe cale de a fi închis, sunt trimiși pentru a remedia situația șapte profesori de-a dreptul trăzniți. Atât de trăzniți încât îi uimesc și pe elevii care sunt ei înșiși ieșiți din tipare. Niciunul nu folosește metode pedagogice recunoscute. Totuși, munca lor are până la urmă rezultate neașteptate.

Cel de-al doilea film e de cu totul altă factură, aventuri-război-dragoste. ”Fără onoare” – titlul original ”The four Feathers” (Cele patru pene), din anul 2002, îi are ca protagoniști pe Heath Ledger, Kate Hudson și Wes Bentley. În Anglia secolului XIX, un grup de cinci prieteni învață arta războiului. Doi dintre ei, Harry și Jack, iubesc aceeași fată, Ethne, iar ea l-a ales pe Harry (Heath Ledger). Imediat după anunțarea logodnei dintre Ethne și Harry, rebelii din Sudan atacă armata engleză aflată acolo. Cei cinci prieteni trebuie să plece la război, însă Harry își înaintează demisia din armată. Motivele: vrea să rămână alături de aleasa inimii, dar mai ales nu este de acord cu prezența englezilor în Sudan și amestecul lor în treburile interne ale acelei țări africane. Prietenii îl socotesc laș și, trei dintre ei, îi trimit câte o pană albă, stigmatul lașității. Și iubita lui îi trimite o pană albă. Jack nu îi trimite numai fiindcă lipsea de acolo când cei trei au făcut gestul. Lovit în suflet și în amorul-propriu, Harry pleacă în Sudan de unul singur și are parte de un șir de aventuri uimitoare, la capătul cărora își recapătă stima tuturor. Își va recăpăta el și iubita?…

* Micile review-uri participă la ”Clubul cinefililor” de pe blogul lui Carmen.

♦ Gânduri de-ale mele: De ce-or mai fi murit atâți munteni și moldoveni conduși de Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, dacă acum le deschidem larg porțile celor de-aceeași credință cu foștii cotropitori?… Și nu se vede că ar veni cu gânduri bune…

♦ Din ”Album cu câini: Kory și Bella”: Kory cu veleități de… gospodină. Cere voie să aranjeze covoarele și să facă ordine la papuci! ☺

♦ Fotografii favorite de pe net,

de la Diana:

și de la Zazuza:

~~~~~~~~